Dle Văcăroiu, alături de dvs. fiind, la Bucureşti, în aceste zile, am devenit deodată serios şi pe-acest ton vreau să vă şi scriu azi. De unde a plecat totul: săptămîna trecută, miercuri 26 octombrie (a doua zi după prezentarea raportului de ţară), în centrul Sofiei a fost împuşcat directorul unei bănci locale. A fost un duş nu rece, ci un duş cu saramură pentru colegii bulgari observatori la Parlamentul European - indiferent c-o fi mîna Mafiei de baştină (cum spun unii), a Turciei sau a Rusiei (cum speculează alţii), această crimă făcută la lumina zilei, în centrul oraşului, părea a confirma toate reţinerile ce abia fuseseră date pe faţă în legătură cu progresele Bulgariei. Şi-atunci, unii dintre vecinii bulgari au propus să facă un pact de la stînga la dreapta politică, adică toţi şi fiecare să stea cuminţi măcar pînă în ianuarie '07 şi dup-aia or mai vedea. Şi la noi s-a lansat în ultimele săptămîni ideea unui pact pre-aderare (PSD a făcut-o, nu intru în detalii). Ei bine, eu propun un pact post-2007, chiar mai greu şi mai delicat. Despre ce e vorba: de 15 ani, România înregistrează creşterea constantă a unui segment de populaţie eterogen ca sex, vîrstă sau etnie, ce se plasează inevitabil în coada tuturor clasamentelor sociale. Ei sînt perdanţii tranziţiei noastre. Ei sînt pensionarii care au muncit o viaţă în comunism şi n-au bani de dantură în capitalism; ei sînt şomerii puţin trecuţi de 35 de ani, şcoliţi pe vremea în care un liceu industrial al Anetei Spornic îţi punea pîinea-n mînă, iar sindicatul îţi dădea apartament şi bilete la mare şi care acum descoperă că bruma lor de calificare nu le mai e de folos. Femeile cu minimă calificare, romii fără nici o calificare, bărbaţii din fostele "citadele" industriale cu mii de angajaţi dispărute - toţi aceştia tot perdanţi ai tranziţiei se cheamă. Ei bine, dle Văcăroiu, acestor perdanţi ai tranziţiei li se vor adăuga