Complicitatea unei societăți unde mulți părinți consideră îndreptățită stimularea profesorilor supraveghetori și a corectorilor pentru ca miile de domni Goe să treacă bacul adaugă dificultăți suplimentare lipsei cronice de viziune a guvernărilor succesive în reforma din învățământ.
„Francezii sunt legați de bacalaureat pentru că e vorba de un ritual inițiatic, o trecere la vârsta adultă. E o instituție, dar tocmai de aceea trebuie să o lăsăm să evolueze împreună cu o lume în schimbare“, declara fostul ministru de dreapta al Educației din Franța, Luc Chatel, inițiatorul unei contestate reforme a învățământului, unde bacul ocupă un loc central.
Bacalaureatul e sub lupă. De ani buni încoace, metodele de examinare și duritatea inițială a acestui examen au început să fie chestionate, mai cu seamă din perspectiva democratizării paneuropene fără precedent a studiilor universitare de licență.
Pe de o parte, elevii și părinții se plâng de dificultatea considerată disproporționată a examenelor și de latura psihologică problematică presupusă de eșec. Țara întreagă este cuprinsă de febra examenelor, începând cu ultima săptămână din mai, când demarează examinările orale, o atmosferă generală de tensiune care face obiectul unui articol sarcastic publicat în urmă cu două săptămâni în New York Times despre caracterul ridicol și desuet al examenului național, semnalat și comentat de cotidianul francez Le Point în ediția online din 5 iulie. Presiunea este mare, iar costurile - extrem de ridicate: potrivit Sindicatului Național al Personalului de Conducere din Educația Națională, citat de Le Point, bacul ar costa aproape 1,5 miliarde de euro, reprezentând corectura a 4 milioane de lucrări scrise, făcută de 170.000 de corectori în 4.737 de centre de examinare.
Nu numai costurile bacului sunt un subiect de polemică recurentă î