Media scrisa si vazuta a inundat in ultimele zile opinia publica din Germania cu stiri privind mutarea unei uzine a grupului industrial finlandez Nokia din Bochum la Cluj-Napoca. Fiind inca la Strasbourg, am fost solicitat de catre ARD, care este unul dintre principalele posturi de televiziune din Germania, sa comentez declaratii ale politicienilor germani, inclusiv interpelarea presedintelui Comisiei Europene Juan Manuel Barroso in Parlamentul European, de catre liderul socialistilor europeni. Mai jos redau si din acest interviu.

Nu poti sa nu intelegi teama si suferinta celor care sunt pe cale sa-si piarda slujbele la Bochum. De altfel, Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ) de vineri (18 ianuarie 2008) anunta deja ca cca. 1.000 de muncitori au fost anuntati ca li se va desface contractul de munca. In acelasi timp insa nu pot sa nu evoc ce s-a intamplat in tarile foste comuniste, mai ales in primul deceniu al tranzitiei: milioane de cetateni au fost nevoiti sa-si caute noi locuri de munca, uneori in conditii extrem de vitrege.

Dar ceea ce mira este modul in care unii politicieni germani prezinta cazul Nokia. Mai intai este vorba despre judecarea deciziei companiei de a relocaliza uzina de la Bochum la Cluj-Napoca. Afirm aceasta intrucat, indiferent de inclinatia ideologica asumata de un politician (ce crede in virtutile democratiei liberale, in economia de piata), factorul determinant al unei asemenea decizii isi are originea in logica functionarii pietelor, care este si cea a Uniunii privita ca o piata unica (a single market). Chiar si atunci cand considerente sociale intra in algoritmul de evaluare a situatiei, logica pietei obliga la analiza cost-beneficiu prin prisma profitabilitatii, in mod inexorabil. Mai ales cand competitia este judecata din perspectiva globala. Ca globalizarea are plusuri si minusuri este o alta poveste. Iar expresia folosit