Zoom Frumuseţea în Antichitate

Dacă pielea era importantă, la fel era şi îngrijirea ei. Romanii au inventat baia, iar egiptenii, săpunul. O piele frumoasă se păstra în ţara Cleopatrei prin îmbăieri în lapte care înmuiau pielea pentru ca apoi celulele moarte să fie îndepărtate cu piatra ponce. În plus, egiptenii erau credincioşi folosirii odorizantelor pentru piele şi credeau că pentru a te proteja de rău trebuie să fii sănătos, atrăgător şi curat. Pielea şi întreţinerea ei era importantă şi pentru atleţii Greciei antice care utilizau baia în ulei de măsline şi îşi acopereau corpul cu un strat subţire de nisip pentru a regla temperatura. În acest fel, pielea lor devenea mai rezistentă în faţa agresiunilor razelor solare. Prestigiul pielii deschise la culoare, păstrat cu sfinţenie vreme de secole, s-a erodat încet, dar sigur. Locul femeii palide, spectrale şi fragile a fost ocupat de cea cu un ten mai mult sau mai puţin ciocolatiu, considerat nu doar mai atractiv şi mai sănătos, ci şi caracteristic unui status social special. Însă indiferent de pigmentul pielii, aspiraţiile noastre au rămas aceleaşi: suntem în căutarea leacului miraculos care să ne întindă ridurile şi să ascundă petele de pe piele. Elixirul tinereţii veşnice. „Aproape toate culturile şi-au exprimat preferinţa pentru femeile cu piele deschisă la culoare (chiar şi acelea care nu au fost expuse imperialismului european şi ai căror membri aveau pielea intens colorată), însă multe nu au acordat nicio atenţie pigmentului pe care îl avea pielea bărbatului, ba chiar îi preferau pe cei cu pielea închisă la culoare”, scria sociologul american Pierre L. van den Berghe de la Universitatea din Washington. Femeile cu pielea albă au început să nu mai fie modelul suprem de frumuseţe abia în timpurile moderne. Astăzi, societatea nord-americană, de pildă, consideră femeile cu pielea închisă la culoare mai atr