Am banuiala ca aceasta postare va fi importanta in lunile care urmeaza. Anul 2014 reprezinta al doilea moment in care avem alegeri majore la doi ani dupa cele anterioare. Prima data cand ne-am intalnit cu aceasta situatie a fost in 1992, scrie Barbu Mateescu pe blogul lui, Sociollogica.
Ce s-a intamplat in 1992?
Ion Iliescu a candidat din partea FDSN si a avut o campanie agresiva ("vin mosierii", etc). Nu avea nevoie.
1. Intre alegerile din 1990 si cele din 1992, Ion Iliescu a pierdut cinci milioane de voturi, iar aria democratica non-FSN-ista a castigat 1,5 milioane voturi. Nicio surpriza: in acei doi ani si jumatate au avut loc mineriadele si ruperea FSN. Insa diferenta intre taberele principale era, chiar si asa, mult prea mare.
Cel mai mare numar de voturi la prezidentiale pentru opozitia democratica in acest interval (turul 2, 1992) este cu un milion mai mic decat cel mai mic numar de voturi pentru Iliescu in toata perioada 1990-1992 (turul 1, 1992). Apogeul opozitiei este inferior punctului cel mai slab al lui Iliescu.
Scorurile din primul tur in 1992 au fost:
Iliescu 47%. Cel mai bun scor inregistrat vreodata in primul tur. Si trebuie sa multumeasca FSN pentru asta. Detalii mai jos.
Constantinescu 31%. Un scor meritoriu. Cu un procent-doua sub Traian Basescu in primul tur (2004 sau 2009).
Un element aparte: aproximativ un sfert din voturile pentru Constantinescu au venit de la votanti UDMR. A fost ultima data cand UDMR nu a sustinut un candidat propriu la presedintie.
Funar aproape 11%. Performanta foarte, foarte buna in Ardeal, in mai multe judete ocupand locul unu sau cel putin doi. La nivel national vorbim de un scor... moderat pentru extremism, care de-a lungul timpului a obtinut si sase procente in primul tur al prezidentialelor, dar si douazeci si opt. @N_P
