Dupa semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov, activistii Cominternului s-au aflat intr-o pozitie ingrata. Daca, dupa Congresul al VII-lea al Internationalei a III-a, cominternistii devenisera cei mai aprigi denuntatori ai fascismului, prin "fronturile populare", acum trebuiau sa-si inchida gura. Era actul de deces al Internationalei.
Moartea Cominternului
Dupa succese in alegerile legislative spaniole si franceze din 1936, "fronturile populare" pareau o solutie formidabila gasita de Comintern pentru a instaura comunismul in Europa. Insa acestea nu au avut viata lunga, deoarece partidele radicale au renuntat la termenii intelegerii si s-au orientat iarasi spre dreapta. "Frontul Popular" spaniol a rezistat ceva mai bine de o luna, iar in Franta, dupa al doilea guvern Leon Blum, din 1938, a fost "inmormantat" pactul electoral din 1936. In conditiile in care situatia politica a Europei s-a tulburat in 1938, din cauza cresterii puterii Germaniei, Moscova a cautat noi alternative de dominare a continentului. Stalin decide alianta cu Hitler pentru a infrange puterile democratice, pentru ca mai apoi sa-i biruie el pe nazisti. Asa ca soarta continentului european a cazut in mana a doi dictatori teribili, in vreme ce puterile democratice se intreceau in a emite principii si teorii de mentinere a pacii.
COMINTERNUL SI PACTUL DE NEAGRESIUNE. Conducatorii Internationalei a III-a nu au stiut nimic despre tatonarile dintre Hitler si Stalin privind un tratat de colaborare. Gheorghi Dimitrov (conducatorul Cominternului) a fost chemat abia dupa cateva zile de Stalin pentru a afla detaliile noii intelegeri. La 8 septembrie 1939, Dimitrov si Dmitri Manuilski (secretarul Cominternului) au prezentat un punct de vedere oficial asupra noilor realitati, dispunand ca militantii comunisti internationalisti sa nu mai denunte extrema dreapta, ci social-democratii ca pericol al pac
