Atunci… Publicat iniţial în foileton, în 1840, în 1842 apărea, în seria „Comediei umane“, romanul La Rabouilleuse (trad. rom. „Pescuitorii în apă tulbure“, Editura pentru Literatură Universală, 1962, trad. de Rose Hefter). Cartea lui Honoré de Balzac influenţează puternic cititorul, care devine părtaş la o serie de întâmplări marcate de dramatism, destinul omului fiind pus la încercare în diverse ipostaze sau contexte. Oraşul Issoudun este invadat de aventurierii napoleonieni, care, după ce au cutreierat lumea, vin să îşi umple desaga din averile altora. Iese în evidenţă tipul arivistului, întruchipat de Philippe Bridau. Întâlnim deopotrivă profilul omului bun, corect şi profilul individului lipsit de caracter, care nu respectă regulile „jocului“, cu consecinţe majore, uneori iremediabile. Personajele cu un astfel de cel al apar tocmai în perioade de criză, de tranziţie, eludează legile şi caută să devină factori de influenţă, bogaţi şi potenţi în societate. …Şi acum. În spitale a apărut un fenomen de-a dreptul şocant, neprevăzut de niciun om cu raţiunea sănătoasă. De dimineaţa, când se vine la spital, la camera de gardă (dar nu numai) apar din umbră „pescuitorii de pacienţi“, oameni „de legătură“ ai unor medici sau chiar „medici“ care „vânează“ pacienţi. Persoana care intră în spital având o problemă de sănătate poate fi debusolată, chiar dacă are un bilet de trimitere. „Cineva“ îl „ajută“, spunând că ştie „un doctor foarte bun“… Dacă „pescuitorul“ este chiar un medic (de obicei tânăr), acesta pretinde că lucrează cu cel consemnat pe biletul de trimitere, că a fost trimis special pentru a prelua pacientul sau chiar se prezintă ca fiind medicul către care s-a emis trimiterea. În funcţie de aşteptările pacientului, personajul misterios se prezintă în calitate de conferenţiar sau chiar de profesor universitar. În ziua de astăzi, pe holurile spitalelor, te l