Consiliul francez de stat a anulat în 1 august decizia guvernamentală din martie 2012, care interzicea cultivarea porumbului modificat genetic de Monsanto. O decizie surprinzătoare ...
... dacă ne amintim că Franţa ar face parte, după cum amintea Ovidiu Nahoi, într-un articol publicat de Dilema Veche, din "alianţa" contra OMG – Franţa, Germania, Luxemburg, Austria, Ungaria, Grecia, Bulgaria şi Polonia, la care organizaţiile agricole au reacţionat pozitiv. Se pare însă că s-au bucurat prea repede. Decizia Consiliului de stat nu este cea a guvernului Jean-Marc Ayrault, ministrul francez al Agriculturii, Stephane Le Foll, accenuând această nuanţă încă din zori zilei de 2 august. Dezbaterea este însă relansată şi este de altfel, cam fără final.
Fiind cinstiţi, recitind multitudinea de texte deja apărute pe acest subiect, ar trebui să recunoaştem că aceste iniţiale ascund de fapt încă un domeniu în care UE nu joacă fair-play: asemeni lui Gabriel Giurgiu, care se întreba pe bună dreptate, cui nu-i plac OMG-urile? am fi îndreptăţiţi să ne întrebăm ce se întâmplă de fapt cu adevărat. Atitudinea UE este echivocă, Bruxelles lasă la latitudinea naţională decizia de a cultiva sau nu în stil OMG, ceea ce statuează Curtea Europeană de Justiţie, care anulase interdicţia franceză, nu este luat în considerare, dar UE importă de facto porumb OMG?!
Chiar ieri am văzut pe rafturile unei alimentări banale din Paris, porumb OMG şi porumb neOMG... Pricepe cine o şti, sau cine o citeşte pe Iuliana Ionel, care explică foarte clar că *"problema noastră o reprezintă pesticidele, nu plantele modificate genetic".
Sincer, nu cred că OMG este diavolul, dar cred că la mijloc este o problemă de interpretare. Între ecologiştii care susţin că plantele modificate genetic sunt dăunătoare albinelor şi gărgăriţelor, şi faptul că de multe ori ceea ce este bun pentru om este dăunător
