Foto: Tudor Cireş / Jurnalul Naţional Da… Veşnicia s-a născut la sat. Nu am spus-o noi, ci Lucian Blaga. Şi cum de la Lancrăm până la Bucerdea Vinoasă nu e cale mai lungă de-o azvârlitură de băţ, şi cum, traversând istoria literară, drumurile lui Eminescu – în trecere prin Blaj, Ighiu şi Bucerdea Vinoasă – au fost intersectate, după decenii, de Blaga cel născut în ţinuturile Albei, de mantia veşniciei trebuie că sunt atinse locurile acestea, ca de-o binecuvântare dumnezeiască.
Am simţit şi altădată asta: că dacă e să fie undeva păstrate izvoadele neamului, atunci cu siguranţă asta se întâmplă în aceste ţinuturi bogate în istorie şi tradiţii. De aceea, într-o seară din Postul Crăciunului am luat şi noi drumul în piept şi-am traversat ţara ca să ajungem la Bucerdea Vinoasă şi să vedem cu ochii noştri, să auzim cu urechile noastre, să trăim (în umbră, măcar) magia unei seri cu lume strânsă la şezătoarea din Ajun. La invitaţia Anei-Maria Grigoruţ – Asociaţia Tradition Group – însoţiţi de Daniela Floroian (director adjunct) şi Marius Moga de a Centrul de Cultură „Augustin Bena” din Alba, am ajuns şi noi, în faptul serii, la şezătoare. Şi, Doamne, cât de frumoşi erau oamenii, în lumina cea galbenă a opaiţelor, cât de limpede glasul lor, cât de curată le era inima şi plină de căldură casa!
«Bună sara şi bie v-am găsât!” „Vint-aţ’ tu muieri şi fete?” „Vint, vint, ş-am adus şi petrol în lămpaş ca să ne-ajungă” „No, bin’ c-aţi vint, şedeţi pe un’ puteţi, găsâţâ-vă dară loc că mare-i casa asta dinainte, şi să ne prindem la lucru, că ne-or ajunje sfintele sărbători”… Şi uite-aşa intrăm şi noi în veşnicie, pe măsură ce femeile şi fetele din sat scarmănă şi torc lâna, fac gheme, ori împletesc, ori ţes, iar bărbatul casei citea din slovele sfinte. Ce-i şezătoarea? Mai multe ne-a desluşit chiar Ana-Maria Grigoruţ, animatorul cultural al grupului şi al satului, fiica