Situl pe care obișnuiesc să mă uit la programele TV categorisește filmele – ca să știe omul la ce să se aștepte. Hamlet, de exemplu, apare ca „film de dramă“ (scriitor: W. Shakespeare). La fel ca, de pildă, Asasi­narea lui Richard Nixon (SUA-mexican, 2004). Mai există și filme de acțiune, filme horror și filme „de catastrofă“ (cum ar fi Furtuna solară, SUA, 2008). Combinațiile nu sînt admise, acolo se lucrează cu genuri pure (iată că există și în afara retortei, Călinescu a greșit, siturile de referate ar trebui să se replieze grabnic). Noi, în schimb, de prin iunie încoace, sîntem cu toții personaje într-un film de dramă și de catastrofă horror – cu regizor și scriitor execrabili care ne tîrăsc pe toți în existența lor kitsch. Viața chiar bate filmul! Dar „și nenorocirea este un prilej de virtute“, zice Syrus (pe care mărturisesc că nu l-am citit, citatul acesta l-am găsit pe pagina http://inspiratie.netflash.ro/citate/nenorocire/page3.html sub titlul Citate din categoria Nenorocire; v-o recomand, e tonică). Să căutăm, atunci, virtutea, cît de plăpîndă, cu care s-ar putea mîndri învățămîntul după vara asta parcă prea lungă – de fierbinte, ce să mai spun. Meritul dlor Mang și Ponta, de exemplu, cu plagiatele lor dizgrațioase, ar fi că au readus pe tapet o temă pe nedrept uitată. Despre plagiate s-a mai vorbit în revista noastră. (Oare ce mai face dna Laura Stanciu, de la Alba Iulia? Dar dna Florina Rogalski, la manualul căreia consimțise însuși academicianul Eugen Simion, proaspăt (re)numit în CNATDCU?). Bănuiesc că sînt, toți, bine-mersi (plagiatul d-nei Rogalski fusese dovedit pe vremea unui precedent mandat al actualei doamne ministru) și continuă să formeze noi și noi generații de elevi și studenți. Pentru că mai mereu se consideră că tema e prea puțin importantă, altele, mai grave, avem noi acum. Nu-i chiar așa. Faptul că ne oripilează și ne revoltă felul