Din Monitorul Oficial, dintr-o lege stramba aprobata si de Parlament si de Presedintele Basescu, se napustesc asupra noastra – omuleti speriati ai tranzitiei – puzderie de pasari negre, rapitoare, sumbre care ne fugaresc ingroziti, ne scot ochii cu ciocul ascutit, ne mananca urechile si ne lasa insangerati, haituiti si bulversati. Ne urmaresc in toate colturile, ne ataca din toate pozitiile, isi infig ghiarele in spatele nostru- nu avem cum scapa. Sunetul suierator al pradatorilor care se rotesc deasupra capetelor, zvacul cu care te ataca continuu-continuu, fara mila, imposibilitatea de a fugi, tamplele care iti zvacnesc, groaza de a-ti vedea prietenii ciuguliti, secerati la pamant, terminati. Universul lui Alfred Hitchcock, universul acelei mici comunitati atacate de pasarile ucigase este exact universul Romaniei de azi, mai precis un univers in care pentru fiecare buget al unei institutii se gaseste cate-o pasare sura care sa isi infiga ciocul puternic si ghiarele ascutite, pentru a-si insfaca prada fara aparare. Vedeti aici cum arata povestea.

Metoda favorita este folosirea tuturor portitelor, tutoror virgulelor si tuturor scaparilor ordonantei de achizitii publice – prin fiecare mica bresa se strecoara puzderie de pradatori cu ghiare lungi.

Episodul 1 – Liber la achizitii cu prag ridicat

Cand a scris – impins de Bruxelles- Ordonanta de Urgenta 34, in martie 2006, Guvernul Tariceanu a avut in vedere un articol 124 al Legii Achizitiilor care plafona smecheria numita « cerere de oferte » – adica lipsa licitatiei pentru contractele respective – sub anumite praguri. Mai concret : daca era contract de furnizare, baremul era de 40.000 euro (echivalent lei), peste acest barem erai obligat sa faci licitatie in Sistemul Electronic de Achizitii Publice (SEAP). Daca era contract de prestari servicii, pragul era tot de 40.000 de euro, iar pentru contracte