Deci nu mai exista in Romania nici cenzura, nici antisemitism, nici xenofobie. Demonstratia este clara. S-a spus ca, in cazul Evanghelistiilor, n-a fost vorba de cenzura. E adevarat ca din 3 decembrie 2005 se joaca in continuare. Dar la ce pret? A trebuit sa rezistam ca Galicii. Si cum se explica faptul ca, considerata cea mai buna piesa a anului 1992 (premiu UNITER), nimeni n-a pus-o in scena? Am aflat ca cel putin patru teatre din tara au intentionat s- o monteze si au renuntat. De ce? Au fost amenintati, si asta este o forma clara de cenzura. De altfel, Alina Mungiu-Pippidi a spus: Numai un regizor strain putea sa reziste presiunilor sociale. Lumea s-a intrebat daca acelasi scandal ar fi posibil in Franta. O sa vedem, deoarece piesa va fi tradusa si in limba franceza. Dar deja ceva este sigur: proteste asemanatoare exista si in Franta. Avem niste exemple care ne confirma acest lucru. Un afis cu o fotografie de Bettina Rheims reprezentind o femeie rastignita a fost atacata vehement de autoritatile religioase, care au dat in judecata artista si care au pierdut procesul. Dar ceva tot atit de sigur este ca in Franta, in aceeasi situatie, profesionistii teatrului ar fi fost solidari cu regizorul amenintat, si asta in pofida optiunilor regizorale divergente. Aici, cel care s-a distins cu discursul cel mai virulent a fost directorul Teatrului National, pentru motive pur comerciale, nevazind decit o ocazie de neratat de a elimina un concurent. Toti actorii au fost criticati pentru tineretea lor. Aici in Romania, numai un actor in virsta este excelent. Un actor bun este un actor care pune in evidenta sufleurul. Alain Delon a fost genial acum 50 de ani, in filmele lui Visconti, dar astazi a devenit penibil. Acum, cu orice ocazie, Alain Delon joaca Alain Delon si vorbeste despre el la persoana a treia. Rimbaud si- a pierdut chiar si cheful de a scrie dupa 20 de ani. Sint la