Cind, in data de 18 iunie, pe la ora 12, am fost sunat de ziaristii care mi-au cerut sa imi expun parerea asupra cererii de insolventa voluntara depusa de Hidrolectrica, am fost nu doar surprins, ci chiar socat. Era vorba totusi de o companie publica, de o companie cu active si cifre de afaceri uriase si de o vedeta media, despre care stiam cu totii ca are profituri consistente pe care, din incompetenta sau din “ratiuni” politice, le impartea (mai degraba, le ceda) cumparatorilor en gros de energie, clienti care au fost denumiti in presa “baietii destepti”. Tocmai de aceea am spus apasat, de citeva ori ca, daca substratul acestei cereri este descotorosirea de acesti “baieti destepti”, atunci este o idée foarte desteapta, intrucit insolventa permite fie anularea, fie terminarea acestor contracte prezumate a fi facute in frauda creditorilor, ambele facile, fara costuri (nu exista nici macar taxa de timbru) si rapide, aproape imediate. A se vedea ca, déjà, azi, administratorul judiciar desemnat la Hidroelectrica a anunta terminarea unuia dintre contractele cu “baietii destepti”.
O astfel de cerere de insolventa voluntara era – este – o premiera in Romania, caci nicio companie publica aflata in plina activitate nu si-a cerut vreodata insolventa : toate acele companii publice care au fost sau sunt in faliment, cum e cazul, de exemplu, al uzinelor Republica, Tractorul, Rulmentul, Nitramonia etc., au ajuns in aceasta postura ca urmare a esecului privatizarii.
M-am mai mirat ca o asemenea decizie nu este anuntata din timp, parind a fi facuta special pentru a lua prin surprindere piata. Am certitudinea ca intentia a fost ca insolventa sa fie deschisa fara ca cineva sa afle de aceasta cerere mai inainte de deschiderea procedurii, adica post factum. Urmariti, va rog, modul in care s-a comportat presedintele CA al Hidroelectrica (initial, acesta a spus ca nu stie