Cunoaşteţi foarte bine lumea asta, că o întîlniţi la tot pasul în România. E o lume a mahalalei, a sărăciei, a unei umanităţi primitive. Una guvernată de instincte – sexualitate, foame, violenţă. Una în care indivizii se descurcă cu tot felul de mici sau mai mari găinării. Una în care reţeta succesului pentru ei e „să fii şmecher“, iar pentru ele – „să-ţi găseşti pe unul cu bani“ sau, pur şi simplu, „să ieşi la produs“.

Deşi e atît de prezentă în România de astăzi, această lume nu i-a interesat pe regizorii de film de la noi şi putem spune că Loverboy (care, mai nou, poate fi văzut şi la HBO) este primul lungmetraj care o abordează cu adevărat. Exact asta am apreciat la filmul lui Cătălin Mitulescu: că surprinde această lume şi o face destul de bine. Drept să spun, nu m-a impresionat povestea cu racolatorul de fete care cade el însuşi în mrejele dragostei, căci e aproape melodramatică. Dar era nevoie şi de o poveste, aşa că am acceptat-o fără prea multe fasoane. Ce mi-a plăcut în primul rînd la filmul lui Mitulescu e că a vorbit despre cîteva locuri comune ale acestei lumi: scuterul (varianta ieftină cu ajutorul căreia „băieţii de cartier“ pot juca rolul de viteji ai şoselelor), atelierul de reparaţii auto improvizat (unde ajung vehicule şi piese second hand sau de furat), petrecerea cu grătar, bere şi manele, la acestea adăugîndu-se descurcăreala şmecherească, deriva indivizilor, lipsa de perspectivă, sexualitatea dominantă şi profitul de pe urma ei.

DE ACELASI AUTOR Premiile acestei rubrici pentru 2012 Actorul şi televiziunea Cine pleacă, cine rămîne Ordonanţa pe furişApoi, am apreciat jocul actorilor şi dialogurile. Ada Condeescu e naturală, Piştereanu e OK şi el, băieţii „tovarăşi de afaceri“ ai lui Luca sînt de-acolo. Desigur, la această reuşită a contribuit, pe lîngă talentul fiecăruia, şi buna îndrumare a regizorului. Cît despre dialoguri – şi