Atât localnicii, cât şi oameni din Bucureşti şi din alte oraşe beau de ani de zile apa despre care spun că e tămăduitoare Dacă bei apă de acolo, te vindeci de boli. Mâncarea e mai gustoasă, dacă o prepari cu ciudatul lichid. Până şi rufele se spală mai bine, aproape fără detergent, folosind aceeaşi sursă ieşită din comun. Aşa spun sătenii de 20 de ani încoace, la Adâncata, o comună aruncată printre pâlcurile de pădure şi drumurile prăfuite ale Bărăganului. Culmea e că, de câţiva ani, au început să vină şi oameni din alte părţi ale ţării, cu bidoane ori butoaie, să ducă acasă la ei "medicamentul".

Drumul te poartă mai bine de 10 kilometri pe asfalt sau prin gropi, după ce ai părăsit şoseaua Bucureşti-Urziceni. Treci prin sate aproape adormite în vremea de iarnă, iar la răspântii trebuie să cauţi un suflet de om, să te îndrume pe calea bună, pentru că marcaje rutiere nu există. Sau dacă sunt, literele au fost şterse de trecerea timpului. Aproape ne pierdusem răbdarea, când miracolul s-a produs, în sfârşit. Am ajuns la Adâncata. De acum încolo trebuie să căutăm al doilea miracol, cel al fântânii.

"Vin şi de la Bucureşti"

Noroc cu nişte femei care ieşiseră în uliţă, la taclale. Acum e acum, să vedem dacă povestea pentru care am venit până aici e adevărată sau nu. Dar nu trebuie decât să scoatem câteva cuvinte despre miracol, că un ropot de povestiri se abate pe loc asupra noastră. Ba chiar se mai strâng repede şi alţi săteni în jurul nostru, dornici să ne împărtăşească şi ei din experienţa lor. "E apă miraculoasă, maică". "De ani de zile, beau apa asta". "M-am vindecat de stomac". "Vin mulţi şi de la Bucureşti". "Vin şi de la Ploieşti. Pleacă de aici cu maşinile pline". "Sunt vreo 20 de ani de când a ţâşnit apa asta din pământ". "Au făcut unii, de la nu ştiu ce institut, nişte foraje". "Căutau petrol". "A ţâşnit apa din pământ ca o fântână arteziană". "