Cum era de asteptat si cum cerea Protocolul, in finalul ceremoniei de investire a noului sef al Statului Major General a luat cuvantul Traian Basescu. Transmisiile in direct ne-au surprins un auditoriu mai mult decat entuziast la discursul lui Traian Basescu.
Floarea cea vestita - si deloc vestejita - a Armatei noastre, prezenta in sala, aplauda sa-si rupa palmele. Putin a lipsit ca generalii si coloneii de acolo sa nu bata din picioare si sa suiere in doua deste. I-a oprit probabil, de la o asemenea reactie, obisnuita la rascracararile scenice ale Madonei, gandul ca sunt oameni seriosi, cu burta, vile si copii.
Rautaciosii ar putea zambi a rade (vorba lui Sadoveanu) la un atare entuziasm, punandu-l pe seama calitatii de Comandant Suprem a oratorului.
Armata e astfel croita incat comandantul e cel mai iubit fiu pentru subordonatii sai: de la cel mai iubit fiu al plutonului pana la cel mai iubit fiu al poporului. Noi insa vom acorda cremei militaricesti din sala prezumtia de sinceritate. Generalii si coloneii s-au simtit scarpinati in orgoliul lor de catane de vorbele dulci spuse de presedinte la adresa Armatei. Ar fi asta una din cauzele aplauzelor sincere.
Cealalta, mult mai importanta, a constat in cuvintele tari zise de Traian Basescu in legatura cu antrenarea Armatei in chelfanelile politice interne. Traian Basescu si-a exprimat - cu un deosebit talent actoricesc - revolta fata de tentativa unor politicieni de a folosi Armata in bataile pentru putere dintre civili.
Armata trebuie sa ramana neutra fata de confruntarile politice interne! a proclamat Comandantul suprem.
Afirmatia nu putea decat sa entuziasmeze un corp profesional care si asa dispretuieste nitel pe civili: n-au epoleti, nu poarta izmene si nu umbla in cizme la serviciu.
Pe militari nu i-a dat niciodata afara din casa subtilitatea.
Explicabil de ce audit
