Conaţionalii de pe şantierele Italiei sunt nevoiţi să lucreze parţial legal pentru a putea încasa salariul întreg. În loc de opt ore, mulţi patroni italieni au trecut patru ore pe contractele de muncă ale unor români, pentru a plăti astfel doar jumătate din taxele către stat.
Noua variantă de contract de muncă, jumătate legal şi jumătate „la negru", este propusă insistent de patroni doar muncitorilor imigranţi. Până în prezent, nimeni nu a contestat noua strategie de întocmire a contractelor de către patronii italieni.
Potrivit unui raport realizat la sfârşitul anului 2009 de Federaţia Naţională a Muncitorilor din Construcţii şi Industria Lemnului din Italia (FENEAL), angajatorii preferă să-şi încadreze personalul pe baza unui contract de muncă la program redus şi fără calificare, mai ales în cazul imigranţilor.
Aproximativ jumătate din forţa de muncă de pe şantierele din provincia Roma este formată de cetăţenii străini. Peste 70% din imigranţi sunt români, urmaţi de albanezi cu 7% şi de polonezi - 6%.
„Din cei 16.000 de muncitori înregistraţi cu patru ore de lucru pe zi, 14.900 sunt străini. Noi considerăm că se abuzează de muncitorii imigranţi, şi nu de italieni", explică sindicalistul român Iulian Manta de la FENEAL. Astfel de contracte, cu timp parţial de muncă, pot fi folosite doar de firmele de restaurări de monumente.
Dezavantajele sunt mari pentru salariaţi
„Angajaţii pierd în primul rând beneficiile oferite de statul italian celor care plătesc impozite regulamentar. În caz de boală, salariatul este plătit în baza celor patru ore de lucru din contract. În caz de concediere, lichidarea primită este la jumătate. Ajutorul de şomaj care se primeşte după doi ani de muncă, în situaţia muncitorului angajat la patru ore, se dă numai după patru ani de vechime", explică Iulian Manta dezavantajele unui astfel de contract de muncă
