Câteva zile la rând, câţiva băieţi cu poftă de lucru au operat la exteriorul clădirii cinematografului din Vulcan. Au ridicat schele şi au început să monteze, la capetele părţii de jos a acoperişului, bucăţi de lemn bine trase la rindea şi având îmbinările necesare, pentru a se îmbuca una cu alta.
Operaţiunea se numeşte
montare asterială, am aflat de la meşterul Dumitru Chivulescu, care a revenit cu drag la obiectiv după ce a dat câteva zile prin Gorjul său natal. „Ai adus vinu’, meştere, nu-i aşa?”, m-am arătat interesat de plaiurile pe care a copilărit omul. „Nu, nu am adus, că n-am vie!”, a venit răspunsul său total dezamăgitor. „Păi, atunci, care-a fost farmecul vizitei la ţară?”, nu m-am putut abţine să nu-l întreb.
Montarea asterială
are rostul de a nu lăsa gol acoperişul. Adică, dacă ridici capul şi te uiţi de jos în sus, să nu vezi grinzile şi tabla de pe acoperiş. După ce se vor fi montat toate scândurile acelea frumos date la rindea, ele vor fi date cu lac. Dar nu doar la asterialele acestea s-a muncit în ultimele zile. S-a mai turnat şi centura de beton din partea de jos a laturii estice a clădirii.
În ce priveşte
interiorul tare îmi e că nu pot să va mai dau veşti despre ce se petrece acolo. E adevărat, mi-am rotit ochii în interior, dar – deşi nu aveam de gând să scot Nikon-ul, ca să fac fotografii – un muncitor m-a avertizat, amabil, e drept, că li s-a spus să-mi comunice faptul că nu mai am voie să fac poze în interior. Pentru ca surpriza să rămână surpriză pentru vulcăneni, s-a scuzat băiatul. Atunci, surpriză să fie, pentru că mai este foarte puţin până-n decembrie.
Câteva zile la rând, câţiva băieţi cu poftă de lucru au operat la exteriorul clădirii cinematografului din Vulcan. Au ridicat schele şi au început să monteze, la capetele părţii de jos a acoperişului, bucăţi
