Aceasta este deviza cântăreţei atunci când vorbeşte despre boala sa. Totodată, este mesajul pe care îl transmite tuturor celor care au fost diagnosticaţi cu cancer. Nu este uşor să îţi reiei viaţa după fiecare cură cu citostatice, dar Anca Parghel a demonstrat că boala nu a învins-o, oricât de mari ar fi fost durerile. Sursa: Codrin Prisecaru „Acum ce să fac? Să mă apuce depresia? Mă aranjez şi eu cum pot şi nu las să se vadă suferinţa”, ne mărturiseşte Anca Parghel, plină de energie ca întodeauna. Recunoaşte că şi-a pus mereu limitele trupeşti la încercare, considerând că doar aşa va face performanţă. „Am avut un motor de Ferrari, la o maşinuţă mică şi delicată pentru plajă sau grădină!”, se caracterizează Anca Parghel.
Evenimentul Zilei: Ce aţi simţit când aţi aflat că boala a recidivat?
Anca Parghel: Nu am fost surprinsă. Probabil că, într-o oarecare măsură, mă aşteptam, şi, oricum, nimic nu mă mai şochează. Nu m-am panicat. Am considerat de la început că nu este decât o încercare ce mi-a fost scoasă în faţă pentru a deveni mai puternică, mai “luminată”.
Cum afectează viaţa unei persoane o astfel de boală?
Te afectează într-un mod bizar. Te scoate din mişcarea cotidiană şi te pune forţat pe linia de tratament. Îţi pune stop cursului normal al vieţii. Trebuie să ai o fire îndărătnică de tot, să nu renunţi (în limita posibilităţilor fizice), la nimic din ceea ce făceai înainte, fie că e vorba de familie, meserie, hobby-uri, ş.a.m.d. Până la urmă e o proba a tăriei de caracter, a puterii credinţei pe care o nutreşti. Te pune pe gânduri şi te ajută să înţelegi care e sensul tău în lumea aceasta.
Cum au reacţionat memebrii familiei la aflarea veştii?
A fost un şoc. Cu toate acestea fiii mei nu s-au lăsat copleşiţi deşi le-a fost teribil de greu, a fost o povara supraomenească. Nu am vrut să le "ofer" un c
