Sătenii din Siliştea-Gumeşti îl acceptă cu braţele deschise pe Barack Obama ca lider mondial.Pentru silişteni, facerea şi desfacerea politicii au rămas moştenire de pe vremea lui Iocan. Acum, după ce l-au votat pe Obama, ei se tem, mucalit, pentru viaţa acestuia. În Siliştea-Gumeşti timpul respiră rar, cadenţat, măsurat numai de alternanţa noapte-zi sau de succesiunea anotimpurilor. Alegeri prezidenţiale, crize mondiale, căderi ale bursei etc., toate stau pentru ei sub semnul lui: “Aha, parcă am auzit ceva …”.
Ei bine, acest “ceva” devine mai mare sau mai mic ca importanţă în funcţie de propriile lor nevoi personale. De exemplu, dacă ar avea ei pensii mai mari, altfel s-ar învârti discuţiile lor despre politică.
Uliţa cu nume pierdut
Ca să se bucure de soarele cald de noiembrie, nea Tudor Dumitru a ieşit pe băncuţa de la poarta casei să mai măsoare din ochi pe cei ce trec pe uliţă (“… nici nu ştiu cum se numeşte, dă-o-n mă-sa, că de 50 de ani de când stau aici nu mi-a zis nimeni cum se numeşte!”, spune râzând).
Vorbeşte arătându-şi dinţii din faţă îmbrăcaţi total într-un material galben (o fi aur?) şi, ca în povestea cu castravetele, indiferent de unde ar începe discuţia, tot la singura lui problemă ajunge: pensia. Are 71 de ani şi nu pare să îl intereseze prea mult frământările omenirii.
"Nu ştiu ce să spun, că sunt bătrân, mie îmi arde de America?! Or fi fost alegeri, da’ mă bag eu în alegerile lor? Ce, ei se bagă în ale mele? Nu mă uit la televizor la chestii d-astea, mă uit la muzică, la aia de-o cântă ai noştri. Şi dacă câştigă Obarama ăla, ce? Îmi dă mie ceva? Face pentru mine ceva, cu ce mă ajută? Eu, dacă e să spun ceva, nici pensia nu o mai am bună, că nu mi-au trecut-o toată ăia în foaia de muncă…”
Eruditul nea Săndel
Fără griji, în apropierea casei l
