...Dezamagirea lui Alexandru Vakulovski nu e numai a lui, ci a unei intregi generatii, care nu-si gaseste locul in societatea de azi. Ba chiar, mai mult, dezamagirea lor este, intr-un anumit fel, si a noastra, a tuturor. "M-am nascut intr-o familie de genii - scrie tinarul poet si prozator basarabean Alexandru Vakulovski intr-un paragraf al romanului sau, Pizdet: tata poponar betiv si mama curva". Scenele din copilarie pe care si le aminteste eroul romanului sint pitoresti: "mama facind sex in bucatarie cu dracu' stie cine - vecini, turisti, instalatori, profesori, colegi de serviciu etc. si tata, in alta camera, cu prieteni homalai bind tuica si lingindu-se". Simtindu-se culpabili fata de copil, parintii incearca sa-si rascumpere greselile: "Cred ca aveau mustrari de constiinta si de-aia incercau sa ma educe bine, ca sa li se ierte scirnavia lor de viata". Aceste rinduri, scrise probabil in urma unor trairi contradictorii, pot fi considerate drept un manifest al noii generatii de scriitori ce si-a facut aparitia pe scena noastra literara in ajunul trecerii dintr-un mileniu in celalalt. In versurile si in proza lor dezlantuita apar fragmentele unei alte realitati. Intre cei citiva metri patrati cit constituie suprafata unei bucatarii unde se consuma dramele familiale si celula unei puscarii nu exista aproape nici o deosebire la nivelul trairilor umane. Promiscuitatea e intr-un loc si-n altul. Dar daca privatiunea naste o raza de speranta, claustrarea intr-un perimetru intim e lipsita de orice perspectiva. Abrutizarea se extinde de la celula de baza societatii, familia, la toata societatea, la nivelul natiunii, care se complace in lasitate, traind de la o zi la alta. Tara intreaga este bucataria unde mama, pentru a supravietui, se prostueaza, iar alaturi, in dormitor, tatal, din lasitate, acceptind situatia, isi pierde orice autoritate, devenind un fel pres de care is