Un articol recent al lui Erwin Kessler din revista "22"/ 14 iulie 2009, intitulat " Fata Babei ", dezlănţuie Jihadul in lumea artei. Il ştiam pe Kessler din articolele adunate in volumul ceARTă (Nemira, 1997), ale cărui ecouri nu s-au stins pe de-a intregul, in unele medii intelectuale, nici până astăzi.
Cunoscut a rămas Kessler nu doar pentru atitudinea sa iconoclastă (se războieşte de la douăzeci şi ceva de ani, de când a inceput să scrie despre arta contemporană, cu mai toţi "dinozaurii" establishment-ului autohton, in incercarea de a delegitima un intreg eşafodaj de autoiluzionări tradiţionalist-ortodoxiste şi de inrădăcinări depăşite estetic), ci mai ales (din punctul meu de vedere) pentru că arată, cu fiecare poziţie pe care o ia, că este un intelectual emancipat, armat teoretic, la curent cu cele mai importante lucruri intâmplate in arta ultimelor decenii, la noi şi aiurea (capitol la care in spaţiul românesc nu se stă prea bine nici in arte, nici in literatură, nici măcar in tehnologie) şi, mai ales, un publicist inzestrat cu calităţi excepţionale – e bătăios, virulent, are verb demn de un pamfletar, pe care insă şi-l pune in surdină de cele mai multe ori (sau doar ii construieşte contrafortul) prin argumentaţii inteligente şi bine conduse care provoacă aproape de fiecare dată, din partea celor desfiinţaţi, reacţii spectaculoase (aici nu-i nici o surpriză, cultura urii reprezentând in România cam singurul lucru de care putem fi siguri).
Atenţia asupra ultimei isprăvi kessleriene mi-a atras-o o scrisoare de protest pe care am primit-o pe mail. Incriminând articolul din "22" de vulgaritate şi atitudine injurioasă, semnatarii protestului sar de fapt in apărarea lui Vladimir Zamfirescu (n. 1936), unul dintre seniorii incontestabili (a se citi: dincolo de orice contestare posibilă) ai picturii româneşti. Ei bine, certăreţul Kessler nu s
