Dragul nostru preşedinte a mai demonstrat o dată că ştie să calce-n străchini, chiar cu preţul de a subordona interesele naţionale ambiţiilor şi orgoliilor sale personale. N-a fost destul că reprezentanţii la vârf (între care 9 premieri) din ţări UE s-au întâlnit la Bucureşti spre a cere să nu fie redus bugetul de coeziune al Uniunii, destinat statelor mai puţin dezvoltate, chestiune în care România e vital interesată, dar Băsescu n-a catadicsit să participe la summit. Probabil pentru simplul motiv că nu se desfăşura sub înaltul său patronaj, ci fusese organizat de premierii român şi polonez. N-a ajuns că, omenindu-l cu o cafea pe preşedintele CE, Jose Manuel Barroso, s-a erijat iarăşi în cârmaciul politticii economice a ţării, pe care, pe vremea lui Boc, o hotăra de unul singur.

A trebuit ca, atunci când în ţară se aflau atâţia prim-miniştri şi înalţi demnitari europeni, el să întindă la Cotroceni covorul roşu doar pentru amicul său de suflet, cel care, în 2009, i-a fost agent electoral în Transilvania română, premierul ungar Viktor Orban. Pe site-ul "www.presidency.ro" n-o să găsiţi vreo menţiune privind această întâlnirea de la Cotroceni. Nici la programul pentru ziua de vineri al preşedintelui, nici vreun comunicat după vizită. Purtătorul de cuvânt Bogdan Oprea (fosta goarnă arţăgoasă a Elenei Udrea) a tăcut şi el mâlc. O fi fost o întâlnire între doi fraţi de cruce, dar asta putea să aibă loc la Cireşica sau acasă la Băsescu, nu la Preşedinţia Română.

Câte ceva, totuşi, s-a aflat. "Viktor, ce mult mă bucur să te văd la Bucureşti!", a exultat Traian, îmbrăţişîndu-l pe cel ce nu scapă un prilej spre a emite glose ultranaţionaliste, cu tentă iredentistă, care lezează profund demnitatea, chiar suveranitatea ţărilor, inclusiv România, în care, alături de populaţia majoritară, se află şi maghiari. Am crezut o clipă că preşedintele Băsescu va fi folos