Exista voci, nu doar din PSD, care afirma ca PSD putea sa pastreze conducerea deputatilor si dupa inlaturarea dlui Nastase. Argumentul singular adus in sprijinul acestei afirmatii este decizia Curtii Constitutionale de anul trecut.
Majoritatea de inspiratie pesedista a Curtii a scris atunci ca grupul parlamentar (in speta, cel al PSD) „nu-si poate pierde dreptul la functia de presedinte, dobindit in virtutea rezultatelor obtinute in alegeri". Citatul este lipsit de orice echivoc.
De asemenea, este lipsit de orice legatura cu textul Constitutiei. Dreptul respectiv a fost inventat ad hoc, nu exista si nu poate fi dedus din legea fundamentala. Din contra art. 64 ii neaga explicit existenta, precizind ca presedintele fiecarei Camere este ales de aceasta.
Exista doua motive pentru care afirmatia initiala nu e valida. Odata, asa cum s-a spus in plen, decizia si argumentatia Curtii se refereau doar la revocare, iar dl Nastase nu a fost revocat, ci a demisionat. De ce nu l-au revocat cei de la PSD? Pentru ca nu puteau.
Aveau nevoie de cooperarea dlui Nastase, or acesta n-avea nici un motiv sa coopereze cu conducerea PSD care tocmai il sanctionase. PSD avea nevoie si de cooperarea deputatilor puterii. Regulamentul Camerei spune ca partidul poate propune revocarea reprezentantului sau, dar decizia apartine plenului.
Daca PSD ar fi propus revocarea, am fi asistat probabil la o situatie absurda: majoritatea Camerei sprijina un demnitar al minoritatii, impotriva minoritatii, pentru ca aceasta sa nu pastreze, in dauna majoritatii, o demnitate definita ca reprezentantul majoritatii.
Nu cred ca poate exista dovada mai clara ca decizia de anul trecut a Curtii este straina nu doar de textul Constitutiei, ci si de bunul-simt. Apoi, decizia judecatorilor privea doar revocarea presedintilor de Camera, insa princ