S-ar putea să nu citeşti niciodată aceste rânduri… Probabil acum bârfeşti cu prietenii pe Mess sau pe Facebook şi te uiţi la pozele colegilor de la ultima petrecere. Ei au luat Bac-ul. Au fost într-o clasă în care camerele video nu au funcţionat şi au avut „inspiraţie“. Ţi-e ciudă că tu nu ai avut „norocul“ ăsta.
Ai fost cu mama să vezi lista cu rezultate şi erai sub linia de departajare. Nu cu mult, dar ai picat examenul de maturitate. Pentru prima dată în viaţă te-ai înroşit lângă cea care s-a chinuit să te crească şi să te mediteze în ultimul an la mate, română, biologie, istorie sau mai ştiu eu ce obiect de care erai sigur că nu vei avea nevoie niciodată în viaţă.
Nu ştiai de ce are ochii în lacrimi...Ea, mama, voia să dai la Medicină, tu aşteptai doar să se termine cu Bac-ul, să depui un dosar la orice facultate şi să pleci în vacanţa promisă de ai tăi. În toamnă ai fi fost boboc, iar peste câţiva ani absolvent de studii superioare cu o licenţă copy-paste.
Mie mi s-a spus când eram de vârsta ta că fără carte nu faci nimic. Tu ştii că fără bani, maşină şi haine cu etichetă moale nu poţi trăi. Aş crede că vieţuim în lumi paralele, dar ai roşit pentru câteva secunde şi încă mai sper că te-ai trezit. Să ştii că o diplomă la Bac nu este un câştig. Ai tot timpul din lume să umpli sertarul cu hârţoage, dar ai doar o vară să înţelegi că asta este şansa ta să-ţi reevaluezi priorităţile.
Acum toţi caută vinovaţi pentru eşecul tău. Nici tu nu ştii spre cine să arăţi cu degetul. Nu le-ai spus niciodată că din primul an de şcoală ţi-au trecut prin faţă zeci de dascăli şi de la puţini ai avut ceva de învăţat. Mama, cea care acum te vrea medic, a uitat că nu e nevoie doar de bani ca să formezi un om.
Nu vreau să pleci din ţară, aşa cum ai gândit în prima secundă când te-ai văzut picat.Vreau să rămâi ACASĂ. Vreau să cred că peste ani voi recu
