Credeam ca Unchiul Boonmee (care isi poate aminti vietile trecute) frapeaza in primul rind prin tema reincarnarii practic absenta din universul (post)crestin al filmelor pe care le vedem cel mai des si, in general, o credinta prea putin investigata in spatiul nostru). Dupa o viata destul de scurta in reteaua RomaniaFilm si mall-uri (premiera la 20 mai, deja iesit), Unchiul Boonmee/Uncle Boonmee who can remember his past lives (Thailanda 2010, autor Apichatpong Weerasethakul) revine in programarea Noului Cinematograf al Regizorului Roman (spatiu de proiectii artistice gazduit de Muzeul Taranului Roman din Bucuresti, unde filmele sint alese de regizorii romani premiati). Am mai scris despre filmul lui Apichatpong in decembrie, cind il vazusem la Belgrad la Festivalul Filmului de Autor, insa cea mai recenta proiectie de la NCRR a avut si avantajul subtitrarii in limba romana, pe linga cel, binevenit, al unei a doua vizionari. In decembrie, credeam ca Unchiul Boonmee (care isi poate aminti vietile trecute) frapeaza in primul rind prin tema reincarnarii practic absenta din universul (post)crestin al filmelor pe care le vedem cel mai des si, in general, o credinta prea putin investigata in spatiul nostru). E vorba despre o familie thailandeza, in care unchiul e bolnav pe patul de moarte. Intr-o seara, la masa, acesta e vizitat de spiritul/fantoma sotiei decedate si a(l) fiului sau disparut, reincarnat acum in maimuta. Protejat de ele, Boonmee isi revede vietile anterioare si hotaraste sa intre in jungla pentru a gasi grota in care s-a nascut pentru prima sa viata pe acest pamint. Regizorul Apichatpong Weerasethakul a intuit ca vizualizarea credintei in reincarnare rezista mai bine cu umor si un aer de poveste. Desi unchiul Boonmee vorbeste cu spiritele la masa, neindoindu-se de ele, vietile anterioare sint de basm - altadata o printesa urita, Boonmee se lasa consolat(a) de