Între 1914 şi 1950 James Michael Curley, descendent al unei familii de imigranţi irlandezi, a câştigat un număr record de patru mandate de primar al oraşului Boston. Curley şi-a asigurat majoritatea în alegeri printr-o politică redistributivă agresivă şi păguboasă şi o retorică incendiară împotriva altor comunităţi etnice. Dispreţuit de elita oraşului pentru corupţia, politica şi ideile sale, Curley s-a folosit de sistemul de impozitare pentru a schimba electoratul în favoarea lui: a impus taxe pentru cei de la care nu aştepta voturi, încurajând astfel emigrarea acestora, cu costuri economice uriaşe pentru oraş. În literatura de economie politică, încercarea de a modifica baza electorală, folosind chiar politici dăunătoare bunăstării, e cunoscută drept efectul Curley.
Idei care se înscriu pe aceeaşi filieră au fost vehiculate recent în România. Venite din cercuri social-liberale, ele nu au surprins prin paradoxul lor şi nu ar trebui să surprindă nici prin noutate. Impactul migraţiei masive pentru piaţa muncii din România e greu de apreciat, cel demografic va fi perceput curând, iar cel fiscal e limpede ca regula de trei simplă. Discuţia recentă pare orientată asupra sufragiului migranţilor şi a fost determinată de votul covârşitor al acestora pentru dictatură la alegerile prezindenţiale din 2009:
Cei care au plecat de mulţi ani din ţară, chiar dacă citesc presa şi sunt informaţi, nu au contact direct cu realitatea... Prin urmare, votul lor ar trebui să aibă o greutate mai mică. (Adrian Năstase, decembrie 2009)
În timpul revoluţiei americane, cei din colonii spuneau Ťno taxation without representationť. Eu aş spune astăzi Ťno representation without taxationť... poate ne gândim la un sistem în care, pentru cei care nu trăiesc pe teritoriul României, condiţionăm dreptul la vot de plata a cel puţin unui impozit în ţară... (Crin Antonescu, mart
