"Delestage" este cuvântul pe care îl folosesc congolezii când vine vorba de hrană. În unele zile, daor o parte din copii mămâncă. Într-altă zi, mănâncă fraţii sau părinţii lor. Două sau trei zile pe săptămână, masa unui membru al familiei se compune din apă şi ceai.
În urmă cu zece ani, chiar şi congolezii cu o stare precară reuşeau să mănânce măcar o dată pe zi. Însă, în ultimii trei ani, mâncatul în fiecare zi nu mai este o certitudine, explică, pentru publicaţia americană The New York Times, doctorul Eric Tollens, expert în nutriţia din Congo, de la Katholieke Universiteit Leuven din Belgia.
De altfel, conform Indexului Global al Foametei din 2011 - studiul efectuat de International Food Policy Research Institute - situaţia privind siguranţa alimentară în Congo a scăzut de la "alarmantă" la "deosebit de alarmantă", iar aproximativ 70% din populaţie este considerată subnutrită. Mai mult, Congo are şi una dintre cele mai mare rate de mortalitate infantilă din lume, alături de Afganistan, Ciad, Guinea-Bissau, Mali şi Sierra Leone.
"Guvernul a neglijat cu totul agricultura. Cei mai mulţi bani sunt investiţi în extracţia de cupru şi de cobalt. Mai puţin de un procent din bugetul ţării merge către agricultură. Majoritatea proiectelor în agricultură sunt finanţate de străini, iar cele mai multe alimente sunt importate, deci preţurile sunt foarte mari", a explicat dr. Tollens situaţia din Congo.
Două zile pe săptămână, copiii nu mănâncă
"Dacă astăzi mâncăm, mâine bem ceai", explică Dieudonne Nsala, tatăl a cinci copii. Ca administrator la Ministerul Educaţiei, el câştigă 60 de dolari pe lună, iar chiria costă 120 de dolari. "Nu sunt suficienţi bani. Cam două zile pe săptămână, copiii nu mănâncă", spune el, citat de New York Times.
Într-o altă familie din Kinshasa, capitala Republicii Democrate Congo, situaţia este similară. Soţii Berbok
