BNR a găsit dobânda perfectă. Este de 6,25% şi merge la orice: şi la o inflaţie de 4%, într-o economie răvăşită de prăbuşirea PIB cu 7%, şi la o inflaţie de 8%, într-o economie rămasă fără suflu după al doilea an consecutiv de cădere. Şi la un curs de 4,36 lei/euro, şi la unu de 4,25 lei/euro. E bună şi la rupturi de lichiditate pe piaţa monetară, şi la abundenţă. Este chiar perfectă şi a găsit-o BNR.

Nu are termen de expirare: a apărut în mai 2010 şi încă e bună. Garantează chiar Consiliul de Administraţie al BNR.

Este bună şi să ne facă să credem că inflaţia la final de an va fi de 3,4%. Pardon, de 3,6% după ultimele socoteli ale experţilor BNR, adică foarte aproape de ţinta de 3% "angajată" de banca centrală pentru 2011. Aceasta este ţinta de inflaţie pentru care economia trage să-şi dea duhul cu dobânda de 6,25% la căpătâi. În 2010 economia a "fibrilat" (că tot îi plac doctorului Franks metaforele medicale) tot cu dobânda de 6,25%, de hatârul unei ţinte de inflaţie de 3,5%. Dar ce să vezi? Inflaţia ieşi mai mare, de 8%, economia mai căzu cu 2%, BNR merse mai departe cu "ancorarea" aşteptărilor inflaţioniste.

Şi de ce nu? Că doar n-or mai creşte o dată accizele. Şi doar nu s-o liberaliza tocmai de anul ăsta preţul gazelor sau al energiei. Dar chiar de-o fi aşa, doar pentru asta sunt clauzele de salvgardare în ghidul de buzunar al ţintirii inflaţiei. Ţinta rămâne, rămâne şi dobânda, economia poate mai cade o dată. Până se plictiseşte şi se ridică singură.

Avem dobândă de 6,25% şi ne simţim bine. Nici nu mai vrem banii ieftini de la FMI după care ne dădeam de ceasul morţii acum două luni, că nu mai are BNR unde să-i pună. Brusc, ne-a venit o idee mai bună: luăm alţi bani, dar de pe piaţă, prin Ministerul Finanţelor, la cost dublu.

Economia e tot în recesiune, o zice şi BNR, dar dobânda de 6,25% e bună. Şi de ce n-ar fi?

Ar fi putut