Ultimul sondaj publicat de Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului a facut valuri. Din el reiese ca 44% dintre cei intervievati declară despre comunism că „a fost o idee bună, dar aplicată greşit“ etc. Daca era nevoie de o demonstratie ca exista totusi in clasa comentatorilor si analistilor nostri un filon inca viu de responsabilitate si seriozitate, reactiile la rezultatele sondajului au demonstrat-o. Fie ca au manifestat perplexitate, fie indignare, fie ca au analizat conditiile ce au dus aici, fie ca au sugerat solutii pentru remedierea situatiei ingrijoratoare semnalate de sondaj, comentariile au dovedit in majoritatea lor inteligenta si un simt moral-politic sanatos. Pe scurt, sondajul ne-a revelat ceva nu doar despre opinia publica romaneasca cat si ceva despre o parte mica dar activa a elitelor mediatice romanesti.

Stim asadar ce a fost pus in lumina cu aceasta ocazie despre orientarile comentatorilor media. Dar nu cred ca e foarte clar ce a fost pus in lumina despre romani si pozitia lor fata de comunism. Autorul de fata crede ca desi au fost moral si strategic corecte, majoritatea concluziilor trase cu privire la dezastrul si starea deplorabila a poporului roman sau la pericolul mentalitatilor comuniste, nu sunt justificate empiric.

Am sa ma explic mai jos; cu nota ca cele ce urmeaza nu se vor o critica a interventiilor ingrijorate sau indignate mai sus mentionate. Indignarea si ingrijorarea sunt justificate. Vreau doar sa facem un pas inainte, apeland la stiinta sociala, in incercarea de a intelege mai bine realitatea cu care ne confruntam. Problema este de a vedea mai bine care este natura fenomenului, care sunt contururile sale reale si care este semnificatia sa. Daca nu facem acest pas, riscam sa ne creem o realitate paralela si sa operam in ea. Si nu e bine.

De ce trebuie sa fim mai rezervati

Ar fi gresit si