Are 12 ani, e bălaie și pistruiată și foarte timidă. Asta poți spune, pe scurt, despre Mihaela Dobre. Dacă intrai în casa ei, în lumea ei, aveai să afli că e un copil amărât din cale afară. Pe noi ne-a făcut praf atunci când am vizitat- o, în pragul Crăciunului din 2012

1 /.

Brezoaiele, judeţul Dâm boviţa. O casă modestă, cu o singură cameră amenajată, o făcea pe Mihaela să vrea să-şi petreacă mai tot timpul pe afară. Seara, în odaia îngustă, cei doi fraţi şi tatăl ei dormeau ca beţele de chibrit în cutie. Care pe unde putea, chiar şi pe plapumă, pe podea.

Părinţii fetei sunt despărţiţi şi, mai mult, ambii sunt săraci lipiţi pământului. Mama nu stă cu ei, dar nu are bani să le facă măcar un pachet cu mâncare din când în când.

Cei doi fraţi mai mari ai Mihaelei, majori, merg la muncă pe unde apucă. Au o căruţă şi o iapă şi din ele au învăţat să scoată bani de-o pâine şi puţin salam. Noroc cu legumele pe care le mai cultivă în gradină! Hainele şi telefoanele mobile sunt doar un vis frumos pentru aceşti tineri. Voluntarii liceeni şi jurnaliştii din proiectul „O şansă copiilor de la ţară” o cunosc pe mezina familiei Dobre de circa şapte luni, iar în tot acest timp s-au străduit să-i schimbe traiul amărât cu o copilărie fericită. Pe mulţi dintre ei, elevi în licee din Capitală, îi obseda imaginea fetiţei care, de Crăciun, era fericită că primise şiruri lungi de covrigi.

Am început prin a-i oferi o bursă lunară pentru hrană, o sumă pe care o încasează vânzătoarea de la magazinul şcolii, oferindu-i astfel, zilnic, o mâncare consistentă în pauza mare.

Apoi, voluntarii au strâns haine bune, un radio, rechizite şi cărţi, lucruri care i-au fost foarte folositoare.

Mihaela are o cameră ca la oraş

De la doi pensionari din Bucureşti, soţ şi soţie, Mihaela a primit o plapumă şi aşternuturi de pat, cusute chiar de mâinile lor. Familia respec