Război civil? O nouă dictatură instabilă? Un stat eşuat? O fragmentare haotică? Toate acestea redevin scenarii plauzibile pentru Irakul de după retragerea trupelor americane.
La scurt timp după ce ultimul militar american a trecut graniţa în Kuwaitul vecin, fragilul edificiu politic irakian a şi început să se zdrucine. Vechile tensiuni sectare dintre şiiţi şi suniti ameninţă să polarizeze, din nou, societatea irakiană.
La 19 decembrie premierul şiit al Irakului, Nouri al-Maliki a emis un mandat de arestare pe numele vice-preşedintele Tariq al-Hashemi, un proeminent oficial sunit. Mandatul de arestare, care îl acuză pe vice-preşedinte de pregătirea unui atentat terorist împotriva Parlamentului, a fost emis în baza mărturiilor obţinute prin torturarea gărzilor lui Hashemi. Pentru a scapă, Tariq al-Hashemi a fugit în regiunea semiautonomă kurdă. Tensiunile la vârf dintre liderii şiiţi şi suniti nu au apărut peste noapte, ci, sunt rezultatul unor tendinţe centrifuge tot mai vizibile.
În ultimele luni, temându-se de comportamentul tot mai discreţionar al premierului şiit, de „epurarea” politică a corpului ofiţerilor şi a administraţiei publice, mai multe pronvincii cu populaţie majoritar sunită (al-Anbar, Salah ad-Din, Ninewah şi Diyala) au cerut deschis autonomia locală şi transformarea în regiune federală. După cum observa recent David Ignatius, editorialistul Washington Post, „incapacitatea actorilor locali de a ajunge la un compromis politic este o constantă a Irakului post Saddam”. În cele din urmă, democraţia, a instituţionalizat politica sectară: Maliki întruchipează toate resentimentele şi suspiciunile majorităţii şiite faţă de suniţii care au condus pană nu demult ţara; de cealaltă parte, suniţii îl percep pe Maliki ca pe un Saddam şiit cu puteri dictatoriale. Pentru domolirea crizei, americanii s-au grăbit să îl desanteze în regiune pe Şeful St
