Luna martie, pe cât de frumoasă se arată acum cu venirea primăverii, pe atât de agitată, dat fiind faptul că această lună aduce din noua agitaţia specifică acestei perioade, cu averse de mitinguri şi manifestaţii pentru autonomie din partea unor conaţionali de-ai noştri. Trece mărţişorul, trece şi 8 Martie, şi vine data de 10 când la Târgu Mureş şi-au anunţat prezenţa zeci de mii de secui pentru a-şi cere autonomia teritorială. Am mai păţit-o o dată prin 90 cu luna martie şi rănile deschise atunci care azi nu sunt vindecate, dar se pare că unii nu au înţeles mare lucru nici acum după 23 de ani. Fiecare are dreptul să trăisacă cum vrea, dar până la a tot insista în nişte chestiuni care vrem, nu vrem, cam sar peste bunul simţ, e cale lungă. Sunt multe alte probleme care trebuie să ne dea de gândit, probleme care nu ţin de naţionalite, de români, de unguri, de secui, ‘ine cam de toată lumea, vine regionalizarea pe capul nostru, la Reghin se anunţă averse de toxicitate cu aromă de formaldehidă, poştaşii tremură pentru locurile de muncă şi multe alte aspecte care ar trebui să primeze. Pentru unii acestea nu contează şi o ţin într-una cu autonomia. Halal separatism, nu doar de legile statului român, ci şi de problemele generale care sunt reale şi care-şi fac culcuş şi prin zona noastră. Chiar are nevoie această frumoasă lună de început de primăvară de acest tam tam adus de unii care tot însistă cu geamandurile lor teritoriale? În loc să fim la modul frumos contemporani cu luna martie a anului 2013, să salutăm o premieră de teatru, un dialog Caramitru-Mălăele de excepţie la Palatul Culturii sau să ne bucurăm de aventura a doi târgumureşeni înAfrica, trebuie să fim din nou spectatori la o piesă cu acelaşi scenariu, neînţeles de majoritate, spus pe o limbă care cu greu poate fi înţelească şi care nu seamănă deloc cu cea a bunei înţelegeri şi a toleranţei.

Luna marti