Acum cîteva zile am planificat vacanţa cu băiatul meu cel mare, pe harta Europei. Ne-am uitat la ţări şi ne-am întrebat în care să mergem. Din vorbă în vorbă, m-am trezit explicîndu-i care sînt opţiunile: Europa de Vest, unde a apărut civilizaţia, Europa Centrală, unde s-au păstrat bine castelele, sau Europa de Sud-Est, unde plajele sînt foarte frumoase şi preţurile, pe alocuri, mici. De aici, conversaţia a degenerat, pentru că el a vrut să ştie de ce-a apărut civilizaţia tocmai acolo, în cîteva ţări, dintre care unele sînt mai mici ca a noastră, iar altele, chiar mai urîte. Are 6 ani, deci e important să afle repede.

Chiar, de ce? Am trecut în revistă toate teoriile. Am început cu presiunea migraţiilor preistorice, care au îngrămădit în fundul de sac al Europei de Vest populaţii între care s-a făcut o selecţie naturală a celor mai deştepţi, rezistenţi sau doar obraznici. Şi-am încheiat cu felurite speculaţii despre religie, proprietăţi ale solului şi deci ale legumelor, precum şi democraţie, ca gadget care a făcut societăţile mai inventive.

"Bine, mi-a răspuns el, dacă totul a început aici, ce făceam noi cînd ei inventau microscopul şi ceasul elveţian?" Am verificat datele şi am descoperit un fapt interesant: noi stăteam cu ochii pe ei. Cum facem şi acum: stăm şi aşteptăm să vedem ce se poartă, ce se descoperă, ce muzică se ascultă. Din ce motive obiective s-a întîmplat asta, nu pot spune copilului. O să înveţe el la filozofie, dacă se descoperă între timp şi dacă îi va mai păsa după ce trece de vîrsta la care te întrebi "Tati, de ce au ajuns americanii pe lună? De ce nu noi?" "Pentru că noi ştiam deja totul despre ea, d-aia!" Şi totuşi, să ne întoarcem la dilema mea educativă: ce ţară şi ce obiective trebuie vizitate pentru ca un copil să-şi ia, prin contemplare, cîteva modele şi idei morale?

Prima alegere ar fi Ungaria: ţară mică, idei conce