Corupţia generalizată şi criza politică din ultimele luni, marcată de confruntarea între preşedintele Traian Băsescu şi premierul Victor Ponta, demonstrează că tranziţia spre democraţie întârzie să se finalizeze. Românii sunt trişti şi resemnaţi, dar există şi unii care pot jura că ţara va avea un viitor strălucit, scrie de la Bucureşti eseistul italian Adriano Sofri pentru cotidianul La Repubblica.

Articol preluat din Presseurop.eu/ro, revistă a presei europene, în zece limbi.

România este plină de bănci şi biserici, la fel ca Italia. Dar, în principal, este plină de farmacii şi case de amanet. Numeroase sunt farmaciile, la câteva sute de metri una de alta: nu este un semn bun. Durata medie de viaţă este cu opt ani mai scăzută decât cea din Italia. Lumea nu se vindecă, dar încearcă să amelioreze bolile cu medicamente. Reţetele sunt valabile trei luni: în luna prescrierii reţetei şi în cea a cumpărării medicamentelor oamenii strâng şi mai mult cureaua… Mulţi medici şi asistenţi medicali emigrează, iar în sistemul de sănătate corupţia este generalizată. Salariile sunt de râs, pensiile sunt derizorii.

Pacienţii se prezintă la spital cu bani pentru toată lumea, pentru internare, asistente, portari, brancardier, medici, inclusiv anestezist; pacientul ţine banii strânşi în mână, chiar şi dezbrăcat pe masa de operaţie, până în momentul în care anestezia îşi face efectul.

Corupţia este universală, în şcoli, la poliţie, în comerţ, la autorităţile fiscale, la concursuri şi mai ales în politică, care a transformat privatizările, susţinute puternic de Uniunea Europeană şi Fondul Monetar Internaţional fără monitorizarea atentă a procedurilor, în lichidări masive ale resurselor naţionale.

Pitoresc capernaum

Situaţia instituţională din România este un labirint pitoresc. Partidul Social-Democrat (nu vă lăsaţi amăgiţi de nu