Foto: Thinkstock Secreţia gastrică acidă are un rol esenţial în procesul de digestie. În exces însă sau ajunsă în locuri nepotrivite (în esofag, unde nu există substanţe care să protejeze mucoasa esofagiană fragilă), secreţia acidă poate avea un efect distructiv, conducând la producerea ulcerului gastro-duodenal sau a bolii de reflux gastro-esofagian. În aceste situaţii, este necesară combaterea ei, care se face prin medicamente care neutralizează aciditatea sau medicamente care scad secreţia gastrică.

Antiacidele sunt medicamentele care neutralizează secreţia gastrică acidă. Ele sunt baze slabe, a caror acţiune poate scădea aciditatea gastrică (deci creşte ph-ul) şi în felul acesta, deşi nu vindecă direct ulcerul, pot reduce durerea. Se folosesc diferite substanţe active: hidroxid de aluminiu sau magneziu, bicarbonat de sodiu, carbonat de calciu sau magneziu etc. Unele dintre ele prezintă acţiune rapidă, dar efect de mai scurtă durată, ca bicarbonatul de sodiu, în timp ce la altele efectul se instalează lent, dar este prelungit, ca în cazul hidroxidului de aluminiu. Efectul lor se menţine doar pe perioada în care rămân în stomac, de la 15-30 de minute, la 1-2 ore, în funcţie de viteza de golire a conţinutului gastric în intestin. Antiacidele se prezintă sub formă de comprimate, pulberi, suspensii apoase. Se poate administra un antiacid sau o asociere de antiacide, ori se pot folosi împreună cu antisecretoarele, mai ales la începutul utilizării acestora, deoarece antisecretoarele au nevoie de o perioadă de câteva zile până ajung la un efect maxim. Anticidele pot avea şi efecte adverse, de exemplu, pot produce o creştere suplimentară a secreţiei gastrice (care încearcă să compenseze astfel pierderea acidităţii), determină tulburări de tranzit intestinal (produsele cu aluminiu constipaţie, cele cu magneziu diaree) şi trebuie administrate cu prudenţă persoan