Acum avem de-a face cu o globalizare cosmaresca a raului, cu o avansare triumfatoare a profanului, in care se inscrie si rationalitatea stiintifica, o secularizare bintuita de tot felul de iluzii si un conflict cvasipermanent. In Univers totul este si evolueaza impreuna, o ierarhie vie, fara sfirsit. Treaba noastra aici este sa sublimam materia si sa infrumusetam lumea. Asta e sensul existentei actuale, sa imprimam materiei pecetea spiritului. Spiritul si lumea construiesc impreuna spiritul si lumea. Oare, cu adevarat, asta facem? Sau exact opusul? Si asteptam sa ne fie bine... Va informez ca sintem in cadere libera, iar modernitatea, un hybris, nu a facut decit sa o accelereze, „eliberindu-l" pe om de sub tutela Tatalui, iar desertul de credinta sporeste pretutindeni in jurul nostru. Trebuie sa revenim la mituri, la arhetipuri, acolo unde salasluieste si de unde se revarsa vraja lumii. La unitate, diada, triada etc. La povestea nocturna, visata a creatiei. Nici o era si nici un om nu vor putea lepada camasa mitului, nu vor putea scapa de umbra sa. Nici cele actuale, globalizarea de pilda. Istoria globalizarii este minata de globalizarea istoriei. Globalizarea este un proiect aproape himeric, de realizare a „Marelui Rotund", ouroboros, a unei lumi nediferentiate si a unei istorii orizontale. De altminteri, ea nu este o noutate absoluta, daca luam in seama perspectiva arhetipala a mitului. Poate ca prima forma de globalizare a avut loc imediat dupa facere („Cresteti si va inmultiti si stapiniti pamintul"), odata cu asezarea omului in istorie. Imediat dupa, omul a inceput sa „cunoasca", dar sa piarda in materie de constiinta, care a devenit insuficienta si incapabila sa se opuna conflictelor (dimpotriva), extinderii lor globale si masificarii mortii. Acum avem de-a face cu o globalizare cosmaresca a raului, cu o avansare triumfatoare a profanului, in care se inscrie si