Andrei PLESU

Admitem cu totii ca viata politica are alte criterii si alta logica decit viata comunitara obisnuita. Esti, deseori, pus in situatia sa stai de vorba si sa faci aliante utile cu oameni si partide de tot felul, cu care, dincolo de suprafata unei strategii de conjunctura, nu ai nimic in comun. Cu toate acestea, e preferabil ca raportul dintre pragmatism si onorabilitate sa se pastreze in hotare convenabile, astfel incit imaginea proprie sa nu fie afectata ireversibil: se pot accepta citeva riduri prost plasate, dar nu strimbatura definitiva, strimbatatea. Fiecare trebuie sa decida singur pina la ce limita jocul dintre compromis si desfigurare e tolerabil. O limita exista totusi. Ea se traduce in pretul pe care esti dispus sa-l platesti pentru a ajunge la putere. Mai devreme sau mai tirziu, electoratul sanctioneaza cinismul, lipsa de scrupule, machiaverlicul facil. De aceea, politicianul adevarat va avea intotdeauna instinctul coalitiilor permise si al celor excluse. Identitatea sa se va preciza si se va mentine in constiinta publica prin buna functionare a acestui instinct. Nu ni-l putem inchipui pe Mitterand, in aparenta om al tuturor "coabitarilor", marsaluind alaturi de Le Pen. Simtul demnitatii, al anvergurii proprii, al coerentei doctrinare, daca nu o simpla exigenta de gust il vor fi impiedicat sa iasa pe scena in vecinatatea infamanta a unui demagog de extrema. Stia ca ceea ce ar fi cistigat printr-o astfel de "licenta" n-ar fi putut compensa pierderile.

La noi, rigorile de acest tip nu par sa conteze. Ideologiile vagi, moralitatea aproximativa, inregimentarile arbitrare sau interesate ingaduie o gesticulatie politica in care totul este permis. Domnul Adrian Nastase nu are atita respect de sine incit sa se simta stingherit de solidaritatea paguboasa cu "Romania Mare". N-a avut nimic de cistigat de pe urma unui miting anemi