Vinul de Lechinţa, cunoscut şi sub denumirea de „vinul împăratului” pentru că se servea pe masa imperială de la Viena pare să aibă şanse de revenire, după ce Revoluţia l-a făcut dispărut de pe mesele românilor şi străinilor deopotrivă. Salvarea sa sunt investitorii străini, dar şi proiectele de reconversie care le-au făcut cu ochiul localnicilor.

În acest moment, în Lechinţa viţa de vie se mai întinde pe maxim 150 de hectare, după ce înainte de `90 strugurii ajungeau să ocupe şi 600 de hectare. Potrivit primarului localităţii Lechinţa, Romeo Florian, cea mai mare suprafaţă de teren cultivată aparţine unor italieni stabiliţi în România, care fabrică vinul undeva lângă Beclean şi-l comercializează vrac.

Printre vinurile care iau naştere din strugurii cultivaţi în Lechinţa se numără Feteasca Regală sau Galbena de Ardeal, Muscat Ottonel, Riesling şi Merlot.

Acesta spune că suprafaţa de teren cultivată a scăzut considerabil, însă are încredere în proiectele de reconversie, care ar urma să-şi arate roadele undeva peste 3 sau 4 ani.

De asemenea, terenul prielnic vieţei de vie de la Lechinţa a făcut cu ochiul şi investitorilor, printre aceştia numărându-se şi nişte austrieci, care au atras atenţia specialiştilor şi pasionaţilor de vinuri de la London International Wine Fair şi Vievinum Viena cu Liliac.

Liliac, vinul produs din struguri cultivaţi în Lechinţa şi îmbuteliat la Botoş, este relativ nou, fiind produs pentru prima dată în anul 2011. Acesta vine să profite de încărcătura istorico-culturală a Transilvaniei şi mai ales de mitul lui Dracula, având drept logo un liliac.

Vinurile de Lechinţa au mai cunoscut recunoaşterea specialiştilor şi în 1960 şi 1984, când au fost medaliate. De asemenea, în 2006, a fost medaliat cu argint ”Blazonul de Lechinţa”, un cupaj între Fetească Regală şi Musat Otton