Economistilor trebuie sa li se puna cat mai des intrebarea "Ce cred ei ca este o fiinta umana, un OM?" Asa ar trebui sa inceapa si predarea economiei. Izvoarele economiei vin de dincolo de epoca stiintei. In aflarea lor, avem cel putin tot atat de invatat de la mituri si religii, de la filosofi si poeti, cat de la economia matematica de astazi. Economia nu este neutra axiologic, ea trebuie sa-si caute propriile valori si sa le afirme. Ele sunt mai legate de mit, de arhetip, de religie decat de matematica. Astazi se pune prea mult accent pe metoda, in defavoarea fondului, iar pentru a fi un bun economist trebuie sa fii fie un bun matematician, fie un bun filosof, fie de amandoua. Ne-am concentrat insa, ca economisti, prea mult pe matematica, neglijand latura umana a economiei, disciplina pe care am umplut-o cu modele matematice strambe si artificiale si care nu ne ajuta mai deloc in cunoasterea realitatii, precum si cu tot felul de tautologii. Cehul Tomas Sedlacek, despre care am scris saptamana trecuta, pledeaza, in Economia binelui si raului (Publica, Bucuresti, 2012) pentru studiul metaeconomiei, pentru studiul credintelor „din culise", pentru o perspectiva istorica, o istorie a ideilor care ne formeaza si care ne explica comportamentul, pentru caracterul normativ al economiei. S-a mai intamplat ceva grav: economia moderna a neglijat etica. Moralitatea a devenit aproape o erezie. Ultimul economist care a tinut seama de etica a fost chiar Adam Smith, intemeietorul. Dupa aceea, lucrurile au luat-o razna. Acum, criza ne ofera un moment foarte important sa ne regandim economia. Economia poate fi foarte frumoasa. Ca omul deplin, inteles atat ca materie, dar mai ales ca suflet si spirit, rational si irational. Se propune de catre mai multi autori, intre care ne inscriem si noi, o viziune antropologica, mitica, religioasa, sociologica, filosofica si psihologica asupra eco