Eşalonul secund a avut dintotdeauna farmecul lui. Poveştile susţin că au existat câteva echipe care nu şi-au dorit să promoveze pe prima scenă. Este vorba despre Metalul Bucureşti şi Gloria Bistriţa, însă ultima a făcut în cele din urmă pasul cel mare în primăvara anului 1990.
Metalul însă nu, în momentul de faţă nemaiexistând ca echipă, deşi s-ar fi putut duela lejer cu Steaua, Dinamo şi Rapid. În cele din urmă, Metalul, echipa cartierului Pantelimon, a ajuns în "C" şi, în final, s-a desfiinţat. Dar până atunci, la finele sezonului 1988-1989, la capătul unor dispute strânse, în Divizia A, din cele trei serii, au urcat Petrolul Ploieşti, Jiul Petroşani şi Politehnica Timişoara.
În Seria I, ploieştenii au avut opoziţie din partea Progresului Brăila până spre final, însă s-au impus în cele din urmă. Retrogradate au fost FEPA 74 Bârlad, ASA Câmpulung Moldovenesc şi Delta Tulcea, ultima reuşind totuşi, după 20 de ani, să revină în prim-planul fotbalului românesc, după ce a vândut locul promovabil Ceahlăului Piatra Neamţ. Despre nemţeni, aceştia încă nu visau la Divizia A, iar "Pinalty" Gheorghe Ştefan, fost patron al echipei şi actual primar al oraşului, încă nu se gândea la fotbal.
În Seria a II-a, Jiul Petroşani a promovat fără mari emoţii, însă, logic, ar fi trebuit să evolueze în Seria a III-a, conform repartizării pe criterii geografice. Numai că "minerii" au beneficiat de clemenţa federaţiei şi au acces pe prima scenă fără un adversar foarte puternic, în timp ce în seria "ardeleană" ar fi avut de luptat cu "Poli" Timişoara şi UTA, pe care greu le-ar fi putut depăşi. În Divizia C au ajuns Dacia Piteşti, Dunărea Călăraşi şi Metalul Mangalia, ultimele două resemnate de multă vreme.
În fine, în Seria a III-a, rivalele de moarte, "Poli" Timişoara şi UTA, au mers cap la cap până spre final, timişorenii reuşind să urce
