UN MARE PRIETEN ● Dan Chişu îi este recunoscător lui Nicu Alifantis. Cu versurile cântecelor lui a reuşit să cucerească fetele!
S-au cunoscut atunci când sufletul le era tânăr şi simţeau că lumea este la picioarele lor. Erau în acelaşi liceu, dar în clase diferite. "Am interacţionat mai bine la un cerc de teatru care a produs multe vedete: Catrinel Dumitrescu, George Şofrag, George Custura, Cornel Răileanu. Mulţi din cei ce activau acolo au reuşit şi asta datorită influenţei a două personalităţi: actorul brăilean, Mircea Creţu şi foarte tânărului regizor care poposea pe atunci cu blugi şi plete la Brăila, Alexandru Tocilescu. Acesta i-a asigurat lui Nicu regia primului spectacol la care a compus muzica: «Swanewit de Strindberg»."
CU O PANĂ, UŞOR... Au urmat turnee prin ţară, ocazie cu care s-a conturat prietenia dintre Dan Chişu şi Nicu Alifantis. "Mi-aduc aminte că, la un concert ţinut la Ploieşti, din lipsă de instrumentist, m-a rugat să urc pe scenă şi să prestez, foarte uşor, 2-3 acorduri dintr-o ţiteră pe care nu aveam deloc voie să o mişc: acesta era începutul spectacolului. Eram afon, dar mă pot lăuda că pentru 5 minute am putut fi numit «ţiteristul» lui Alifantis. Tot atunci l-am cunoscut pe Nicu Covaci, care venise cu un concert la Brăila, şi ne-am împrietenit pe viaţă. Am avut o primă audiţie acolo, la Brăila, cu «Cantafabule». Un an mai târziu, în 1977, am creat pentru acest spectacol costumele şi măştile", îşi aminteşte Dan Chişu.
ŞARM. Cum era Nicu Alifantis tânăr? Plin de farmec, cu o personalitate magnetică. "Nicu avea şarmul lui de atunci. Era atât de rârâit – acum este mult mai puţin rârâit ca pe vremuri – încât îmi aduc aminte că ne distram la culme, eu şi Catrinel Dumitrescu, obligându-l să folosească toate cuvintele cu «r» pe care le ştie", povesteşte amuzat Dan Chişu. Dar nu numai gumele erau impor
