Mostra internazionale dâarte cinematografica de la Veneţia este mai tînără decît Lancia: a ajuns la a 63-a ediţie, în timp ce maşina italiană a împlinit 100 de ani... Altfel spus, Lancia era deja acolo atunci cînd s-a născut festivalul de film. Şi l-a "condus", elegant, de-a lungul tuturor ediţiilor.
Pentru a marca acest pact "patern", firma Lancia a invitat un număr selectiv de ziarişti şi executives la sărbătorirea parteneriatului. Dincolo de cocteiluri fiţoase şi cine somptuoase şi dincolo de un party la care inventivitatea italiană în materie de spectacol a bătut orice record, pe mine, unul, cel mai tare m-a impresionat combinaţia între Lancia centenară şi multisecularul Teatru "La Fenice" - unde a avut loc un fel de "prezentare-conferinţă".
Nu mai fusesem în legendarul teatru - care reuşise să-şi onoreze denumirea prin renaşterea din propria-i cenuşă, în 1993 dacă nu mă-nşel; deşi nu mă omor după stilul baroc, "La Fenice" este una din acele clădiri care ar merita salvată oricînd - şi cu orice preţ! Plafonul este un verde turcoaz, cu ghirlande aurii extrem de fine, ceea ce face să nu pară încărcat. Nu pot decît să visez cum ar fi să asişti la o operă în sala teatrului... un Monteverdi, de pildă! În orice caz, ştiu că mi-ar plăcea să ascult oareşce arii preclasice, fără a privi neapărat pe scenă, ci baleind cu privirea cupola graţioasă din care te privesc chipuri la fel de preclasice.
De fapt, "conferinţa" anunţată a fost (tot) un spectacol - cum, iarăşi, numai italienii ştiu să facă: extravagant şi de bun-gust. A vorbit Olivier François, PDG-ul firmei, doar că discursul lui a fost întrerupt de cîteva ori de momente multimedia. Oricît de uluitor spectacolul, cîteva date tot am reţinut; astfel, am aflat că - din 1985 - Lancia a vîndut 1,5 milioane de autoturisme; cei mai fideli clienţi sînt (explicabil) chiar italienii, mai precis tinerii