S-a cerut demisia ministrului Justitiei! S-a cerut cu tarie, si s-a cerut fara echivoc. In presa scrisa, la televizor, jurnalisti si oameni politici sunt de acord ca situatia e inacceptabila si ca titularul postului cu pricina trebuie sa plece imediat. Cum? N-ati vazut asa ceva? A, pai eu ma refer la un episod de la inceputul lui 2006, privind-o pe dna Macovei, ministrul in functie atunci.
De ce i se ceruse demisia? Ce grozavie (mai) facuse? Ei bine, schimbase doua vorbe cu un urmarit penal, dl Patriciu. Socant, catastrofal, tulburator si apocaliptic. Asa des isi dadeau ochii peste cap acuzatorii pe la televizor, de-ai fi zis ca e o noua proba la Cupa presei.
Bun, mini-dialogul asta avusese loc la instigarea premierului, care facuse ceva mai mult decat sa schimbe doua vorbe cu grandiosul corporatist. Curios, dlui Tariceanu nici presa scrisa cu pricina, si nici tocsourile, ba chiar nici oamenii politici nu i-au cerut demisia. Doar dnei Macovei.
Iar cand au vazut ca nimicul care era acuzatia si scandalul incepuse sa paleasca, atunci l-au intarit cu minciuni. “Gandul” s-a gandit sa prezinte o foie de hartie si sa pretinda ca dovedeste ca dna Macovei a cerut Guvernului si Presedintelui schimbarea procurorilor.
(Cu ocazia aceea s-a rostit fraza, memorabila, a dlui Ursu: “hartia nu e semnata dar e autentica” !); iar jurnalistii si antenele dlui Voiculescu au inventat intalniri intre patru ochi Macovei-Patriciu inclusiv in perioada in care acesta din urma nu era in tara (ma intreb daca “analistii” de la Antene n-au explorat cumva posibilitatea ca marele patron din PNL sa-si fi
lasat in tara ochii, doar ca sa se poata intalni cu cei ai ministrului Justitiei).
Toate astea-s la timpul trecut. Dreptatea a triumfat. Dna Macovei a fost revocata pana la urma de prietenul dlui Patriciu. Presa de partid a rasufla
