Fotbalul nostru nu s-a adaptat la tehnicile de ascultare şi uite unde a ajuns!
Răul cel mai mare al fotbalului românesc? Să fie conducătorii de club, corupţi si corupători, păşind cu grijă pe graniţa penalului, bombardîndu-se de ochii lumii cu declaraţii de război, dar uniţi în fond de sistemul de cumetrii şi interese? Nu! Fără banii lor cluburile nu ar exista, fără neroziile lor ne-am plictisi. Deci: sînt un rău necesar, şi nu chiar atît de mare.
Să fie arbitrii? Nu-i putem băga pe toţi în aceeaşi oală. Unii sînt mai fraieri, alţii mai deştepţi şi nu iau bani, iar alţii nu sînt nici deştepţi, nici proşti, sînt pur şi simplu corecţi. Concluzie: nu se poate fără ei.
Să fie Federaţia? Exclus! Nu a calificat de atîtea ori România la Mondiale şi Europene? Oamenii ăştia muncesc, au liste FIFA de aprobat, juniori de crescut, fotbal mixt de promovat, nu au timp să-i păzească pe alţii.
Atunci de unde ni se trage? De la celulare! Celularele l-au dat în primire pe Gigi cînd cu valiza şi cu cîte or mai fi. Din cauza lor hitul primaverii la CCA e “Vino, mamă, la rascruce/Să vezi duba cum mă duce”. Din cauza lor, Penescu trebuie să ciripească şi alte nume decît ale arbitrilor, dacă Mitică Dragomir e bine informat, ca de obicei.
De aici ne dăm seama cît de îmbătrînit e fotbalul nostru, populat de oameni care trăncănesc la telefon fără nici o reţinere, de parcă ar face planuri de concediu cu nevasta. Azi e nevoie de tipi cu o concepţie nouă, în pas cu tehnologia modernă a comunicaţiilor, familiarizaţi cu cifrarea mesajelor. Sînt vreo cîţiva, spaima antrenorilor, schimbă cîte 4 pe sezon, dar nu sînt destui. Fotbalul nostru e învechit, domnilor! Nu s-a adaptat la ultimele tehnici de ascultare şi uite unde a ajuns!
Şi acum, serios: scandalul Penescu e produsul autentic şi vizibil al sistemului de complicităţi , tolerat şi apoi promovat de capi
