Peste cerşetori de etnie rromă, în totalitate din România, dai peste tot în Paris.

Ca şi anul trecut, remarc numărul şi agresivitatea ţiganilor care cerşesc pe Champs Élysées. Televiziunile franţuzeşti toacă de dimineaţa până seara decizia guvernului de la Paris de a destrăma taberele de rromi aşezate pe terenuri ilegale. Pentru mine e un nou prilej de a descoperi completa ipocrizie ascunsă dincolo de „political correct". Lideri ai Opoziţiei de stânga, în frunte cu Cohn-Bedit, rebelul care a făcut burtă, denunţă sălbăticia măsurii, bocesc soarta bieţilor rromi, obligaţi (vai!) să se întoarcă în depărtata Românie, invocă drepturile omului. Rromii se prind repede de şmecherie. Înfigându-se în faţa camerelor de luat vederi, dau declaraţii despre mizeria de care au fugit din România. Televiziunile difuzează reportajele despre rromi fără nicio tendinţă. Nici pro, nici contra.

Pe Champs Élysées, cerşetoria rromilor exasperează. Cerşesc, desigur, femeile. Bărbaţii, asemenea unor peşti, le distribuie în diferite locuri ale celor două trotuare, le socotesc câştigurile până la ultimul bănuţ. În Occident se practică, de regulă, ceea ce s-ar numi cerşetoria de bun-simţ. Cerşetorul se aşază lângă un zid, de cele mai multe ori cu un câine alături, propteşte în faţă un carton pe care scrie: „Sunt muritor de foame" sau cum am văzut tot la Paris: „Caut de muncă pe internet!" Conştienţi de umilitatea ipostazei, mulţi practică o cerşetorie disimulată: cântă la flaşnetă. Am văzut unul în zona Marilor Magazine cântând la flaşnetă lângă o pisică liniştită. Sau vând publicaţii vechi, cărţi poştale. Cerşetorii rromi de la Paris au îmbrăţişat cerşetoria mai mult decât activă: cerşetoria agresivă, arţăgoasă, obraznică.

De o parte şi de alta a celei mai cunoscute artere de circulaţie din lume, femeile, îmbrobodite în manieră musulmană, cu papuci lipăitori, piaptănă trotuarul î