Un gardian al Penitenciarului din Iasi a fost salvat de la moarte de un detinut pe care-l supraveghea. S-a intimplat saptamina trecuta, cind detinutul Constantin Danceanu i-a acordat primul ajutor gardianului care suferise un atac de cord. Inchis pentru proxenetism, Danceanu vorbeste intr-un interviu despre cum l-au intimpinat colegii de celula si ce a gindit cind a vazut gardianul cazut la pamint.
R: Acum doua zile i-ati salvat viata unui gardian. Povestiti-mi cum s-a intamplat
D.C: A avut noroc ca eram foarte aproape de el cind s-a intamplat. L-am vazut cazind si atunci m-am indreptat imediat spre el. Cand am ajuns aproape, nu mai avea puls, nu mai avea nimic. Cand am vazut ca nu mai rasufla l-am intins pe beton si i-am facut resuscitare de vreo 100 de ori.
Dupa ce a inceput sa respire, i-am facut masaj la gat, in dreptul inimii, l-am mai luat de brate si il zdruncinam ca sa isi revina. L-am readus la viata, pentru ca pana atunci era ca si mort. Apoi, seful de punct de lucru a sunat la SMURD si au venit.
R: De ce ati sarit in ajutorul supraveghetorului?
D.C: Eu poate am alta conceptie, depinde de fiecare om. Eu nu ma bag niciodata aiurea in seama. Imi vad de treaba mea. “Sa traiti! Sa traiti”. Daca eu il respect pe om, si el ma respecta. Plus ca trebuie sa gandesti ca ai o familie care te asteapta acasa si trebuie sa fii cuminte, pentru ca astfel beneficiezi de avantaje, permisii.
R: Ce au spus apropiatii dumneavoastra de faptul ca ati salvat viata unui om?
D.C: Sotia mea - pentru ca nu am copii - chiar s-a bucurat foarte mult si mi-a spus ca sunt un erou. Si colegii de celula s-au bucurat, pentru ca nu sunt foarte multi care sa se intereseze si de viata altcuiva.
R. Ati mai apucat sa vorbiti cu supraveghetorul caruia i-ati salvat viata?
D.C: Nu am mai vorbit cu dumnealui, dar am mai intreba
