Pe masura ce ne apropiem de 2 noiembrie, data alegerilor legislative din SUA, putem observa mai bine asemanarile dintre politicienii din intreaga lume, cei de pe malul Potomacului dedandu-se la aceleasi « blame game » ca si specimenele de pe malul Dambovitei.
Gasirea unui tap ispasitor, pe care « boborul » sa-l poata vedea ca vinovatul pentru scaderea nivelului de trai, a unei efigii pe care multimea s-o arda intru refularea frustrarilor cauzate de situatia dezastruoasa in care se afla ca urmare a greselilor clasei politice (si nu numai), e o stratagema veche de cand lumea si care inca mai reuseste "albirea" adevaratilor vinovati. De data asta, gasirea unui tap ispasitor se impleteste destul de reusit cu un inceput de creionare a dusmanului suprem, acel factor mobilizator si "bau bau" care de-obicei permite guvernarea pe principiul: "Iata avem un dusman infiorator de care noi va vom apara, daca ne dati increderea voastra si va mobilizati deplin, ignorand orice altceva (mai ales prostiile pe care le facem noi) in favoarea acestei lupte ce ne uneste".
Stratagema a fost deseori utilizata in istorie cu scopuri propagandistice si manipulatoare, fie ca e vorba de comunism sau de terorism mai recent. Mecanismul manipularii este extrem de bine descris in seria "The Power of Nightmares/The Rise of the Politics of Fear" a lui Adam Curtis, a caror episoade le puteti gasi pe internet (aici de exemplu). O versiune, "a la Roumaine", a mitului dusmanului suprem care e cauza tuturor relelor, se poate regasi, dupa cum puteti usor intui si intr-unul din laitmotivele politicii romanesti foarte la moda in ultimele luni...
Problemele Unchiului Sam
"Bau baul" cu ochii oblici al politicienilor americani ramane pentru moment China, care a devenit obiectul unei campanii virulente de infierare dusa atat de democrati cat si de republicani, pe temati
