Nu m-am obosit să ţin minte, nici să caut online (şi nici măcar să-l copiez din ziarele de ieri) numele arbitrului-minune care a cadorisit Real-ul meu cu două puncte, transformând egalul de la Elche într-o victorie pe deplin nemeritată.
Penaltiul absolut halucinant pe care l-a acordat în al patrulea minut de prelungiri (din cele 3 anunţate!!) întrece orice închipuire: Pepe se hârjonea în careu cu un adversar care a întins braţul drept spre umărul lui Pepe, pentru a-l ţine cumva sub control. Bucuria lui Pepe: l-a prins pe ăla de mână, apoi l-a tras până a băgat-o sub propriu-i braţ, s-a trântit trăgându-l şi pe ăla peste el, după care a privit către arbitru. Care n-a ezitat nici o clipă: penalti!
Restul e doar speculaţie, scandal şi, desigur, prilej de acuzaţii ori de hohote de râs. De data asta, e greu către imposibil să-i acorzi individului măcar şansa de a fi considerat prost, nu vândut. Asta, deoarece comentatorii, şi a doua zi toată presa (şi română şi spaniolă), ne-au reamintit că în urmă cu două săptămâni, tot criminalul ăsta cu fluier fusese cel care îi dăduse şi Barcelonei două puncte de pomană, în aceleaşi condiţii. De altfel, am scris după meci, tot aici, că aşa hoţie mai rar. Vă reamintesc şi chestia aia: în minutul 4 de prelungiri (din cele 3 anunţate!!, deci la ăsta e obicei), Messi pătrunde în careu, îl trage pe un fundaş cu amândouă mâinile (fault fără nici un dubiu), ăla cu fluier nu fluieră, Messi pasează înapoi de pe linia de fund, şut Iniesta, gol, 3-2 pentru Barcelona, în minutul 94!
Nu vi se pare că seamănă al dracului de mult cele două întâmplări? Problema e alta: furtul pe faţă în favoarea Real-ului nu s-ar mai fi produs dacă pe infractor îl suspenda federaţia spaniolă încă de la tâlhăria în favoarea Barcelonei. Ăsta a făcut două groase şi văd că e bine merci. Altul, din alt sport, snooker, pe nume Stephen Lee, tocmai ce a f
