Violonista americană Hilary Hahn a excelat miercuri seară, la Ateneul Român, alături de Camerata Salzburg, dirijată de Louis Langrée.
Articol semnat de Corina Bura
Faptul că actuala ediţie a Festivalului „George Enescu“ s-a nimerit a fi una dominată de violonişti – am numărat nu mai puţin de 17 solişti, nume binecunoscute sau care sunt în pragul unei cariere mondiale, cu activitate competiţională şi discografie importante – iată că a venit rândul lui Hilary Hahn, aflată pentru prima dată în România, să evolueze pe scena Ateneului. Si cum se putea alege un spaţiu mai potrivit pentru aceea pe care publicaţiile au numit-o „zâna muzicii“! Rămânând pe tărâmul feeriei, cortegiul Titaniei – comparaţia, asocierea şi sonoritatea numelui nu sunt deloc întâmplătoare – a fost alcătuit din membrii Cameratei Salzburg conduşi de dirijorul francez Louis Langrée – întruchipând un Oberon, căruia aceeaşi presă i-a asociat „bagheta magică“ şi toată această poetică determinată poate de ecouri ale subconştientului declanşate de mendelssohnianul Vis al unei nopţi de vară audiat acum trei zile!
O expresivitate uimitoare
Introducerea în atmosfera acestui univers a fost făcută chiar de către Enescu prin ale sale Intermezzi op.12, Allègrement şi Très lent, de factură pre-impresionistă, rafinate, cu linii şerpuitoare care îşi dezvăluie treptat potenţialul. Louis Langrée, înfrăţit prin cultură cu această faţetă aparţinătoare Orfeului Moldav, a creat starea de vis propice apariţiei scenice a violonistei care, nu întâmplător, a cântat un concert de Mozart ce figura şi în repertoriul enescian: KV 216. Apariţia şi atitudinea sa scenică pline de graţie şi prestanţă nu au influenţat cu nimic atracţia extraordinară a sunetului ei amplu, penetrant, de mare calitate în acelaşi timp, pe care artista îl modelează stăpânind perfect arcuşul. Viol
